dani[at]otil[punct]ro

asta e un mail pentru cei care nu vor neaparat sa comenteze un post.

e o cale comerciala de a da de mine sau de “grupul statuar degeaba” Razvan si Dani

e un mail pt cei care vor sa posteze in “autoaparare media”, dupa ce fac dovada ca sunt persoanele in cauza. 

nu e un motor de promovare a actiunilor caritabile pe care nu le pot verifica.

si mi-am numit si numarul- imi puteti dau un sms la 0723-22DANI ca sa-mi lasati un mesaj, un gand, sa mai povestim…

nu ma intrebati cand mai postez… am facut blog sa ma serveasca nu sa il servesc eu pe el… dar in general retineti ca “bagam marfa” luni seara…ca pe vremuri la autoservire, sau in timpul saptamanii cand e cazul.

Am putine pasiuni. Enduro, sau ce-oi face eu cu motoarele mele in padure, e cea mai puternica, sau poate e mai la suprafata decat celelalte intr-o perioada care tine de doi ani.

Read the rest of this entry »

Intr-o zi, o domnisoara redactor de la un ziar de scandal, m-a sunat pentru o declaratie. Dupa cum se stie in bransa, eu raspund la orice telefon. Si daca nu raspund, sun inapoi. Nu dau declaratii si foarte rar dau interviuri (aviz celor care ma acuza ca epatez!) despre mine personal, iar asta s-a intamplat numai cand trebuia neaparat sa clarific niste lucruri.

deci suna fata…dupa prezentari imi dau seama ca e colega de birou a unei redactorite ce tocmai ma porcaise de cateva ori intr-o singura saptamana fara vreun argument…pe modelul “prostule, uratule, mama ta e…”. Asa ca pun si eu o intrebare aproape retorica: “de ce?” domnisoara redactor ma loveste in moalele capului si al meseriei: “pai si ce-ai vrea daca te-ai cuplat cu aia?”

Deci sa inchidem ochii, sa tragem aer in piept, sa numaram pana la zece si sa incercam cu totii sa aflam un raspuns ascuns in intrebarea fetei. Probabil isi dorea sa ma simt si vinovat sa-mi dau si doua palme si poate sa dau si o tura de masina drept pedeapsa. Adica cum? Cu ce am gresit? Am ras cu lama un urs Koala si l-am tarat pe la universitate? Am calcat cu masina un cuib de cuci bengalezi? Mi-am donat salariul in contul unor teroristi? poate da si fata un coment si imi explica…ca atunci legatura s-a intrerupt…

Personajul “imoral” Dani Otil, munceste de la 16 ani, se intretine singur de la 18, a facut zece ani radio si patru ani televiziune. A construit impreuna cu trei baieti o retea de radio (National FM) cu 30 de statii in Bucuresti si cele mai importante orase din tara.
Emisiunea pe care o realizeaza -”Netaza cu Read the rest of this entry »

…Mihaela m-a luat de mana pe timp de pace. Recunosc. Ea a facut primii 50 de pasi. Sunt un baiat din Resita, mutat cu doua plase si un Razvan la Bucuresti. Fac emisiuni dimineata, am o viata stricta, ma culc, mananc si ma scol la ore fixe. Nu pot lipsi de la munca si stau intr-o garsoniera. N-as fi avut vreodata curajul sa ridic capul in fata celei careia I se spunea “diva”.

L-am ridicat pentru ca mi l-a ridicat ea, cu degetul aratator impingand usor in barbia mea. 

Am vazut o femeie frumoasa, cu gesturi identice cu ale mele, cu o fizionomie asemanatoare cu a mea, cu un creier imens si cu un suflet si mai mare. Sufletul era de fapt un burete. Absorbea toata atentia pe care i-o dadeam si ma invata ce sa ii dau.

Eu nu am furat femeia nimanui. Nu am dormit pe pres si nu am trimis flori cu biletel. Nu am haituit, nu am cautat pe net CV-ul Mihaelei ca sa stiu “cum sa o seduc”. Nu a fost un joc. Nu e un joc. Nu tinem scor. N-am interese. Sunt un om corect si in primul rand barbat. O femeie care te iubeste si te priveste asa nu are la o alta adresa o alta relatie bazata pe iubire si strans in brate.

Familia mea e la Resita. Ii vad pe ai mei rar si din ce in ce mai rar. Eu n-am “ai mei” in apropiere. Nici cand mi-e bine nici cand mi-e greu. De acteva luni am “a mea”. E femeia mea. O iubesc. E jurul si imprejurul meu. La ea ma raportez si cu ea ma consult. Mi-a dat cele mai frumoase zile si cuvinte si vise din viata mea. Jur ca nu au costat nimic. Nu sunt cumparabile. 

Mihaela e omul care mi-a zambit mai frumos si mai des decat orice ruda, orice aproiat. E, dupa mine omul care are atata optimism si energie poztiva cat sa imparta si la cei din jur. E genul de om care “umple” incaperea in care intra. Cat a tinut valul de scandal, omul asta minunat de care va vorbesc abia isi gasea cuvintele intre suspine, intre lacrimi. Nu am vazut-o asa pe Mihaela si din ce vad prin preajma nu au mai vazut-o vreodata rudele, apropiatii sau colegii de televiziune.

Ce faci, cand toate astea se intampla cu omul pe care il iubesti? Ba nu…nu doar il iubesti…de iubit iti iubesti si bunica, un unchi…de omul asta esti legat emotional, chimic si cand stai mai mult de trei zile fara el simti ca un camion a parcat pe pieptul tau. (e o parte dintr-un sms pe care l-am scris nimanui, intr-o seara oribila…de ce nimanui? pt ca nimeni nu imi putea raspunde)

Respect pentru presa bine facuta. Mancam pe undeva din aceeasi oala. Chiar si presa de monden. Ce ne-am face in televiziune si radio fara despartiri, impacari, rufe aruncate in strada? Nu putem vorbi zilnic de criza si indici bursieri. Iar de Basescu si Becali ne-am saturat de mult.
Respect pentru

Read the rest of this entry »

in lume, nu oricine are dreptul sau onoarea sa lucreze cu WWF, cea mai mare organizatie eco de pe planeta. nu ma laud. anunt: am facut un film pentru ei. cu un singur personaj. eu. de fapt sunt prost. cu un milion de personaje. pasari, ganganii, broaste, frunze, pesti…si cam tot ce mai populeaza apele si ostroavele de pe Dunare. Regia si conceptul apartin Mihaelei, productia, unor super baieti de la Stage, sustinerea logistica Anei, Catalinei, pilotlui de elicopter, calauzelor, barcagiilor si acum imi iese din degete o lista ca la oscar. ma rog. se stiu ei. am filmat HD si asta ma bucura. totul se vede altfel. broscuta are detalii. valul respinge lumina altfel. 

filmul are o poveste simpla. cum ar fi sa am ostrovul meu. Doamne ce frumos ar fi. Read the rest of this entry »

Celebra “giugiuleala” de la Tasuleasa, are si o versiune normala, fireasca, pe care nu s-a chiunit nimeni sa o prezinte in presa pentru ca nimeni nu are interes sa ajute fara obligatie si nici sa scrie despre ceva fara sfarcuri sau cuvantul porno in titlu. Daca vreti sa intru in detalii va zic doar ca jurnalistic giugiuleala a fost prezentata incorect judecand si numai dupa faptul ca administratorul hotelului in care am stat a vrut sa arate ziaristilor o camera “mai faina” decat cele in care am fost cazati. Asa ca titlul AICI s-au giugiulit….

Tasuleasa social e un mega proiect pe care il stiu de la Mihaela si de la Bucurenci. Evident din presa nu aveam cum sa aflu nici peste 20 de ani. Am fost acolo cand aniversau 7 ani de existenta dar si de munca, de impaduriri, de lucruri grozave facute in zonele in care omul prost care isi vede urmasii doar prin fanta portofelului propriu a facut ravagii. N-am fost singuri si nici n-am prea stat la hotel. Era prea bine afara si se vorbeau lucruri prea interesante la masa. Marcel Iures, Mircea si Ioana Cartarescu, Amalia Enache, Dragos Bucurenci si inca altii, toti excedati de energia unor tineri “roackeri” destepti, pasionati, talentati, relaxati si linistitori pentru viitor. 

pentru voluntari - verde003.ro, maimultverde.ro si tasuleasasocial.ro

Da! In niste ani de tv, vreo 10 de radio si suma lor petrecuta pe scena, la evenimente, donatii, licitatii…am auzit de multe ori textul “io dau, dar unde se scrie?”. Ok. Pot fi de acord si cu asta. E un mecanism pe care l-a faurit societatea moderna. Nu romanii, nu Romania. Daca la finalul evenimentului tragi linie, aduni o suta de mii si ii trimiti la copii, putin te mai intereseaza sueta de la ceaiul dansant de dupa. Inghit in sec. Merg mai departe si sper ca data viitoare sa strang mai mult. E o arta sa strangi bani. Am vazut megabaluri cu meniuri exagerate si lux opulent, la care nici nu s-a anuntat suma stransa la final, desi in sala erau numai burghezi. Am vazut intalniri prietenesti, cu oameni fericiti ca ajuta, nu plansi si cu steagul coborat dintr-o falsa “solidaritate” care ii tinea exact pana in masina cu sofer, unde s-au strans sume care au dat peste cap toate sperantele organizatorilor. Ultima data am vandut un desen facut cu tempera pe un a3 cu 800 de milioane. Omul nu a vrut sa fie mentionat. Nu, nu sunt armasar pur sange al caritatii…trag si eu la o caruta. In fata mea trag cai mai frumosi, mai vizibili, mai coerenti, mai experimentati si mai credibili. Hai sa nu-i scuipam!