Respect pentru presa bine facuta. Mancam pe undeva din aceeasi oala. Chiar si presa de monden. Ce ne-am face in televiziune si radio fara despartiri, impacari, rufe aruncate in strada? Nu putem vorbi zilnic de criza si indici bursieri. Iar de Basescu si Becali ne-am saturat de mult.
Respect pentru
paparazzi care fac munca de detectiv particular.
Respect pentru jurnalistii care mai tin in draft materialul numai pentru ca nu sunt siguri si protagonistul n-a raspuns azi la telefon.
Dar ce facem cu restul? Tot restul? Mult rest…
Sa luam un caz. Amsterdam. Primele poze oficiale cu Dani si Mihaela. Oamenii de la Ciao s-au chinuit si au aflat (cu sau fara pont) numele hotelului. Au stat dupa noi. Au facut poze. Inteleg ca au intrat si in hotel. De cateva ori s-a incalcat legea (confidentialitate hoteliera), iar cand faci asta in alta tara chiar iti asumi. Una peste alta, pozele si materialul au costat cateva sute bune de euro. De partea cealalta, un redactor Star, stand probabil in pat cu laptopul in brate, cu costul unui iaurt menit sa-I regleze tranzitul intestinal a facut si el la distanta de cateva ziel un material aproape la fel de amplu, fara poze, surse, probe, adrese, detalii, a luat “coperta” cu o poza a Mihaelei din alta revista (evident in ipostaza provcatoare) si a batut campii despre cum am cheltuit de pe niste carduri 70000 de euro in doua zile. Treaba poate fi probata. E simplu. Sunt niste amarate de extrase de cont. la mintea cocosului. Dar asta inseamna proces, timbru, nervi, recurs, timp…si rezolvare peste doi ani, cand toata lumea a uitat.
“dobitoacele” sa ramana intre dobitoace, si oamenii intre oameni 
imi dai si mie sa platesc o rata? 
