Am putine pasiuni. Enduro, sau ce-oi face eu cu motoarele mele in padure, e cea mai puternica, sau poate e mai la suprafata decat celelalte intr-o perioada care tine de doi ani.

fac asta pentru ca sunt intre prieteni, pentru ca imi place competitia, pentru ca are legatura si cu spiritul, nu numai cu fiarele…nu stiu daca stie multa lume, dar in sportul asta, baieti care se dau cu un motor second, de maxim 2000 de euro au aceleasi sanse cu cei care folosesc motoare de 10 mii. cand am inceput nu imi luam scule cu mine in padure, pentru ca nu stiam nici macar sa imi desfac bujia. acum abia ma recunosc sambata dimineata cand surubaresc fara sa fie neaparat nevoie, ori la motorul meu, ori la al altuia.

la padure nu vei gasi niciodata injuraturile, orgoliile si scuipaturile pe care le gasesti adesea cand iesi “cu baietii” intre blocuri la o miuta. e un loc mai civilizat, unde oamenii se cern prin multe site. in doi ani, am vazut o singura doza aruncata intr-o rapa de un endurist si imediat indemnul unui coleg de-al lui:”poate vrei sa te duci dupa ea”. controlati in rucsac un endurist la plecare si la venire. veti gasi toate ambalajele.

fac asta ca pe un sport si pentru ca in orele alea pe care le petreci in munte, nu ai timp sa te gandesti la altceva, nu-ti poti numara ratele, nu-ti amintesti de o ruda care fura, nici de mobila pe care nu apuci sa o cumperi. ochii stau la detalii si la traseu, creierul la cum sa te tii in scari, imaginatia la cum sa treci de obstacole.

anul asta pt mine e si an de examen. o sa particip la cele mai importante curse- romaniacs (in primele 3 curse ca dificultate pe planeta), cursa de 7 zile de la Buzau (cel mai complet concurs offroad din Romania) si pe ici pe colo, ce se mai iveste, ce imi permite buzunarul sau fizicul, ce se apropie desi nu se vede, de pragul de 30 de ani…critic, daca am fi in “sex and the city”.





