Am primit sms-ul asta ieri, in
timp ce eram la munca, da, in timpul emisiunii. Stiam cat a muncit Dani
pentru victoria asta, stiam cat s-a antrenat, cate ore si-a petrecut
alergand, cata forta a bagat la sala, cate drumuri a batut pana la Buzau ca
sa se mai dea o data cu motorul, ce emotii a avut inainte de concurs……,
asa ca am avut reactia cea mai exaltata de bucurie - mi-au tasnit lacrimile,
am sarit in sus ca fii-miu, am luat in brate cel putin 2 colege de echipe si
am spus tuturor din preajma vestea grozava. Ba chiar am zis si la tv, ca
doar sint jurnalist si chiar era o stire - nu despre iubitul meu, nici
despre colegul meu, ci despre prima vedeta tv care obtine un titlu de
campion intr-un sport dur, barbatesc, vitregit de promovare, dar creator de
atata adrenalina !… Mi-am adus aminte de toata copilaria in care am tot
asteptat sa se bucure cineva asa, zgomotos, pentru realizarile mele - luam
intruna diplome la scoala, cupe si titluri la gimnastica, la olimpiade
scolare…, dar parca nimeni nu era impresionat cu adevarat. M-am prins
tarziu de ce - nu ne invatase nimeni sa ne bucuram sau mai bine zis ne tot
dezvatau oamenii mari, de frica sa nu ne emotionam mai tare decat la
cuvantarile lui Ceausescu…. E chestia aia lasata mostenire degeaba, caci
nu mai functioneaza astazi, sa fii modest, sa crezi in stupizenia
proverbului “capu’ plecat, sabia nu-l taie”… E caciula-n mana a
generatiilor de dinaintea noastra, e “neobrazarea” de a te mandri cu o
reusita….brrrrr…
Muream de ciuda ca nu-s langa Dani sa-l strang in brate si sa simta cat de
mandra sint de performanta lui - imaginati-va ca s-a apucat abia de 2 ani de
enduro si a concurat cu baieti care fac asta de 7-8 ani si care au mai si
castigat diverse probe. Imaginati-va ca niciunul din concurenti nu-l lua in
calcul in lupta pentru un loc pe podium - pai, nu e el baiatul ala simpatic
de la tv, care face lumea sa rada si umbla cu Raduleasca ?:) Ce treaba sa
aiba el cu podiumul ?! …
Am mai fost langa el la curse ( ba chiar am
invatat sa-i fac asistenta tehnica , sa-i pun benzina, apa…), dar nu l-am
vazut niciodata atat de disciplinat in pregatire, atat fizic, cat si tehnic.
Stiu ca multi isi imagineaza ca toate vedetele o ard prin cluburi noapte de
noapte, beau, fumeaza sau fac si giumbuslucuri ilegale. Nu stiu cate pare ca
avem sau nu in comun, eu si Dani, dar pot jura ca nu stiu un alt cuplu mai
disciplinat si mai atent la sanatate, la echilibru, la sport …. Nu bem, nu
fumam, nu ne pierdem nici macar o noapte aiurea, facem sport, mancam atent,
iar la Dani puteti mari potul si cu niste ore petrecute la sala, la fotbal,
la alergat… Sint convinsa ca locul 1 are mereu legatura cu ce faci ca sa-l
obtii, nu cu vreun noroc chior.
Mi-as fi dorit sa-l felicite mai multi,
mi-ar fi placut sa avem un fel de regula in trust - sa ne promovam actiunile
grozave, premiile, realizarile, sa nu uitam ca oameni frumosi si valorosi
sunt si printre noi, nu numai in afara sediului…. Mi-as fi dorit sa
bulversam telespectatorul de stiri sportive cu o stire din enduro, nu din
fotbal, de la Buzau, nu de pe Santiago Bernabeu… Sunt oameni in acest
sport care ar spune povesti tulburator de frumoase si care ar emotiona
profund, tocmai pentru ca sunt povesti despre reusita si ambitie, despre
forta de a fi campion chiar cand n-ai nici unde dormi in noaptea de dupa ce
ai fost medaliat… Despre singuratatea unor alergatori de cursa lunga,
grea, solicitanta pana la extrema limita fizica….
Dar….
Dar nu poti lauda castigatorii in gura mare , pentru ca superi o
Federatie de specialitate. Am aflat de la organizatori ca Federatia nu e
fericita ca aceasta cursa a refuzat sa-si plateasca tainul catre stat.
Federatia ar trebui sa priceapa ca multi dintre concurenti - chiar cei mai
valorosi, de cele mai multe ori - n-au bani de platit taxele “de protectie”
pe care le cere aberant , nu numai pentru ca n-au un sponsor, dar si pentru
ca n-au intotdeauna nici bani de facut plinul la motocicleta de concurs.
Stiu baieti cu titluri nationale si medalii grele care n-au bani sa-si
cumpere un gps de concurs, iar Federatia nu face cadouri, ci doar reclamatii
. Imi pare rau s-aud ca nici la sportul de padure nu e armonie si-mi pare si
mai rau ca rezultatele baietilor care au concurat zilele acestea la Buzau se
dau “pe sub mana”, nu pe prima pagina, cum s-ar cuveni.
Scriu despre Dani
pentru ca merita. E un campion. Nu al meu, cum ar spune orice femeie despre
barbatul ei. Ci al unei probe de concurs, intr-un sport barbatesc, periculos
si spectaculos.
Scriu despre Dani pentru ca mi-ar placea sa stim toti sa ne
bucuram pentru cei care ne sunt dragi. Mi-ar placea sa-i stranga mana
colegii pe culoare si sa-i zambeasca admirativ pustii care-l iau drept
model. Mi-ar placea sa se fastaceasca femeile in preajma lui si mai tare si
sa stie despre el si asta, nu numai ce femeie Il asteapta acasa….
Bravo, Dani. Sint mandra ca sint femeia unui campion..
M
Ma bucur tare pentru ca imi amintesti de fratele meu care imi e cel mai drag barbat din lume… el si Cristi, sotul meu! Niste baieti de isprava! 
stiu cum e) bunatatea, a mai si demonstrat-o de N ori.
