Dani Otil » Blog Archive » DE PUS PE GAND

DE PUS PE GAND

Ma uit la pagina asta si imi doresc enorm sa se faca vremea sa plec … Plec suparata pe tara mea, plec dezamagita de breasla mea, plec scarbita de-o presa mondena jegoasa, plec indurerata ca nu mai pot ajuta niste oameni care s-au bazat pe mine ani de zile,plec hotarata ca macar fiului meu sa-i fac dreptate, plec promitandu-le parintilor mei prea tristi de atata vreme,ca vor zambi din nou. Plec cu mila si mirare pentru toti prostii care m-au hulit si m-au jignit - ma-ntreb sincer , ei cu ce s-au ales ?… Plec renuntand la o meserie pe care am facut-o ca un profesionist, ducandu-ma pana la maxima performanta pe care poti s-o ai in aceasta tara. Plec intr-un moment de glorie - audiente de primul loc, contracte de publicitate semnate, cereri nenumarate de aparitii pe coperti pe care le tot refuz…, zeci de premii, cele mai importante din tara asta, atat pentru televiziune,cat si pentru activitatea umanitara… Port o glorie care ma raneste la fiecare miscare, oricat as vrea sa ma bucur de ea. Nu vreau sa ma roage nimeni sa raman, nu ma intereseaza sentimentele nimanui despre plecarea mea din aceasta tara si din aceasta meserie - ma intereseaza sa va spun doar ca a fi persoana publica in Romania e echivalent cu a fi un fir de usturoi verde intr-un buchet de panselute - oricate calitati ai avea, oricat bine ai face, oricat de necesara si curativa ar putea fi prezenta ta si de inutila cea a panselutelor decorative care se usuca imediat, tot usturoiul deranjeaza, tot mirosul lui ii face pe cei “fini” sa aleaga mereu panselutele…

e o parte din editorialul de azi…22 mai, gasiti mai mult in Jurnalul.ro. L-a scris Mihaela…eu nu l-am citit pana la capat…

Afisari: 5359 | Publicat la: 21.05.2009 06:02 in:

119 Responses to “DE PUS PE GAND”

ilinca May 21st, 2009 at 6:30 pm

E trist. Am admirat-o mereu pe Mihaela, pentru inteligenta si spiritul ei. Si totusi, citind asta, mi se pune un nod in gat si-mi dau seama ca si noi cei care am iubit-o, intr-un fel am devorat-o. Mi-as dori sa ramana, mi-as dori s-o vad la Tv dar nu asa. Nu stiind ca e nefericita, pusa la zid. Pentru ce? Pentru un stil de viata la care toti visam si pe care ea il traieste firesc si frumos? E dureros ca pleci,dar e o sansa pe care putini o avem asa ca profita de ea, si iesi din mizeria asta. De data asta uratii au castigat. Iar tu esti mult prea solara pentru intunericul si mizeria de aici.
bafta multa
alinA May 21st, 2009 at 6:31 pm

doamne cat o sa ne lipsesti!
dar,te rog sa nu ne uiti pe noi,publicul, tau!
te-am iubit si respectat si te vom iubi si respect oriunde vei pleca!
m abucur ca ma reusit sa te cunosc personal in cadrul emisiunii tale de mare succes “duminica in familie”
oricum vei ramane UNICA!!!
SA NU NE UITI,MIHAELA!
anca May 21st, 2009 at 6:47 pm

Oare de ce?Erai singura care se mai lupta cu mizeria din televiziunile romanesti? Dar inteleg. Copilul tau a fost , este si va ramane cel mai important in viata ta.Bravo, succes, sanatate si tot ce e mai bun in viata iti doresc. Sa ai o viata asa cum o vrei.
Byank May 21st, 2009 at 6:58 pm

Am citit articolul pe jurnalul.ro.Doamne,cata dreptate ai in tot ce ai zis,Mihaela…! Imi pare rau pentru toate porcariile care ti s-au facut.Imi pare rau ca pleci…Tocmai acum cand am inceput sa vad ce femeie extraordinara esti!
Iti doresc sa ai parte de multa putere si sa fii fericita alaturi de baietelul tau:)
Cu mare drag,Bianca Cercel.
Anca May 21st, 2009 at 7:29 pm

“Cu cît eşti mai înţelept, cu atît îţi dai mai bine seama că pe lume există mulţi oameni deosebiţi. Oamenii de duzină nu observă nici o deosebire între semenii lor.”
LaraCroft May 21st, 2009 at 8:41 pm

Am citit si eu articolul de pe jurnal.ro si cred ca Mihaela face cea mai buna alegere…pleaca cat mai repede din jegul asta de tara…daca nici oamenii de valoare nu mai au loc inseamna ca nu noi vrem sa plecam din tara, ci Romania ne goneste…
foula May 21st, 2009 at 8:57 pm

Pleaca Mihaela! Uita anii grei de munca asidua din tv, ajutorul acordat unor oameni aflati in impasuri de orice fel si facerile de bine, pentru oricum la romani asta e futere de mama. E decizia ta, sper, chit ca stii bine ca lasi in urma niste papagali si corcoduse triste si invidioase. Te intrebi cu ce s-au ales “vecinii” tai de pe urma denigrarii tale? Ei, ti-au omorat capra si asta e “Firea romanului”. O carte misto, de fapt o culegere de impresii scrise de catre strainii care s-au perindat pe meleagurile noastre in decursul anilor.
N-ai de ce sa intorci capul cu mila sau mirare inapoi, viata va merge inainte pentru toti. Sa fii tu sanatoasa si linistita!
BTW: mi-as dori sa aflu intr-o zi ca ai facut echipa cu Dani. E un tip super care ti se potriveste. Carnatul ala de ex-sot al tau nu e decat un pervers oportunist.
Renunta la Albert, hahahhahahaha
Cristina Nastase May 21st, 2009 at 9:06 pm

….la asemenea..”comentariu”…daca ii potzi spune asa articolului de pe jurnalul.ro…nu poti decat sa te ridici in picioare si sa aplauzi ….bravo Mihaela …toata stima …Bravoo
Dumitru Simona-Luci May 21st, 2009 at 9:13 pm

Toate tabloidele au invins.Pacat.Pareati atat de puternici amandoi,dar multi dintre noi astia de pe margine va intelegem.Orice om are dreptul la liniste si fericire,deci voi,iar mai presus de toate fiul Mihaelei are dreptul la o viata linstita alaturi de mama lui.Pacat! Si nici macar nu sunt o fana-Mihaela,ci doar o simpla telespectatoare scarbita de ce am citit pe site-urile unor ziare.Mihaela,linistete-te si sub o forma sau alta revino,altfel toata munca ta,totul a fost degeaba.Ai fii doar o persoana invinsa de rautatea tabloidelor si a oamenilor de calitate indoielnica.Tu esti o invingatoare.
Nataly May 21st, 2009 at 9:22 pm

Nu mai am cuvinte. Am aprins o lumânare albă şi printre lacrimi şi suspine, în faţa icoanei Maicii Domunlui cu pruncul, am citit “Cinstitul paraclis către presfânta născătoare de Dumnezeu”.
Să vă regăsiţi liniştea sufletească şi bucuria vieţii, oriunde aţi fi.
iulia May 21st, 2009 at 9:52 pm

Am citit si eu articolul din Jurnalul national, pacat ca se intampla ca o personalitate ca Mihaela sa ajunga in situatia de a si dori sa plece cat mai repede din tara ei, din cauza unor netrebnici care i au umbrit fericirea si linistea. Stiu ca esti mahnita si scarbita de tot ce se intampla, dar va trece, capul sus si curaj pt ca ai langa tine un copil superb si un om minunat, pe Dani, care te va sustine mereu. Ai grija de tine si numai bine oriunde te vei afla.
LLAAVVIINNIIAA May 21st, 2009 at 9:59 pm

Nu pot spune decat ca IMI PARE RAU CA NU IMI POT PERMITE SA FAC ACELASI LUCRU. Sa scap de tara asta mizera care nu-i poate oferi copilului meu NICI UN VIITOR!
Sa-ti ajute Dumenzeu sa iti gasesti linistea si echilibrul!!!!
cineva May 21st, 2009 at 11:57 pm

si totusi …
ce importanta are ce cred altii despre tine? Plecind nu reise de cit ca fugi de aceste probleme, ca esti ingenuncheata ,dar fuga nu iti vor face problemele sa dispara ,vei fi singura intr-o lume straina departe de ai tai, de cei pe care ii iubesti, si vei suferi mult mai cumplit.Poate ca trebuie sa le intorci spatele, sa iti lingi tacuta ranile si sa renasti ca pasarea Phonix , si sa ai puterea sa lupti pentru copilul tau .Si eu sint o femeie divortata , jignita, umilita , chinuita de fostul meu sot , dar crede-ma ca niciodata nu as apela la nicu un ajutor din partea lui , indiferent cit de bune intentii ar avea.Asta deoarece in spatele bunelor sale intentii stiu ca voi fi constrinsa , sa iubesc, sa fiu fericita , sa rid.Si apoi draga Mihaela copii cresc , merg in drumul lor , si anii nostri cei mai frumosi se duc.Cind le vom spune ca pentru ei am renuntat la iubire, cariera , multe si multe altele , fii sigura ca ne vor judeca.Vor spune ca nu trebuia sa renuntam la tot ce iubim doar de dragul lor.Si au dreptate.Eu draga Mihaela am renuntat la luxul si comfortul fostului meu sot, am ales o viata modesta alaturi de parintii mei, copii mei sau bucurat linga bunici, lucru care a contat mai mult ca orice scoala de elita .Si mi-am deschis sufletul catre iubire,am inebunit dupa acel sentiment placut de fericire, sa ma stiu iubita si sa iubesc.Sa stiu ca exista acel cineva care ma poate stringe la pieptul lui si imi da puterea sa ridic capul sus si sa merg mai departe .Si nu regret nimic
o mamica May 22nd, 2009 at 2:32 am

Mihaela,
nu stiu daca un gand in plus sau in minus mai conteaza, nu stiu daca macar mai ai puterea sa citesti ce scriem noi, cei care te-am iubit si te vom iubi mereu… eu totusi scriu pentru ca nu pot ramane indiferenta la mizeriile prin care esti nevoita sa treci. In fiecare zi, de o vreme incoace, imi propuneam sa scriu, dar de fiecare data mi se parea ca nici un cuvant nu putea sa exprime ceea ce vroiam sa spun. Poate ca nici nu este important… Si totusi nu pot ramane indiferenta! Nu ai cum sa ramai indiferent la asemenea dovezi de nesimtire din partea unei societati bolnave!!
Acum doi ani am plecat si eu din tara. Impreuna cu iubitul meu sot si dragul nostru baietel. Nu pentru ca ne-ar fi deranjat situatia finaciara. Dar nu mai puteam trai in mizeria atot-cuprinzatoare, pe toate planurile, din Romania. La 30 de ani am inceput o alta viata. Sunt si eu mama. Si stiu foarte bine ce ar fi in stare o mama pentru copilul ei. Fiecare e liber pe lumea asta sa faca astfel incat sa-i fie bine.
Stiu ca esti suparata pe toti si pe toate, dar te rog, pe noi, cei care te iubim, pastreaza-ne undeva in inima ta. Daca am putea sa rupem din sufletul nostru cate o bucatica pentru a umple golul… asa am fi putut sa-ti multumim pentru tot si pentru toate. Te iubim pentru ceea ce esti si pentru ceea ce suntem cand esti cu noi…
Sunt trista… si nu pot face nimic sa te ajut! Si nu ma pricep nici la vorbe! Nu am vile, nici milioane, dar casa mea e deschisa pentru oricand ai vrea sa “evadezi”, pentru oricand ai dori sa respiri o gura de aer proaspat. Si pentru tine Dani… la fel. Sunteti atat de frumosi, sa nu mai fiti tristi!! Sunteti iubiti!!!

Multumim ca existi atat de frumos!
camelia May 22nd, 2009 at 3:00 am

Nu cred ca va citi Mihaela acest mesaj dar totusi scriu….AI FOST,ESTI SI VEI RAMANE O PERSOANA IMPORTANTA PENTRU NOI TOTI CEI CARE TE PRIVEAM DOAR LA TELEVIZOR(am avut privilegiul de a te vedea la Zilele Mangaliei si nu oricum ci la 1 metru distanta….ma bucur si ma laud totodata cu asta).AI O SANSA PE CARE NU O ARE ORICINE….PLEACA ACOLO UNDE COPILUL TAU VA FI FERIT DE RAUTATI SI UNDE CU SIGURANTA VEI PUTEA SA-TI LINISTESTI SUFLETUL CALCAT IN PICIOARE DE niste frustrati si niste nimeni CARE NU STIU DECAT SA ARATE CU DEGETUL……..CINE SUNT ei CA SA INTRE IN SUFLETUL TAU CU BOCANCII LOR MURDARI DE INCULTURA SI NEPROFESIONALISM……
RENUNTA LA MIZERIA CARE TE INCONJORA SI ORICAND NOI CEI CARE TE IUBIM TE VOM ASTEPTA SI TE VOM PRIMI CU BRATELE DESCHISE…..SIGUR AM MULTE SA-TI SPUN DAR VEI MAI PRIMI MESAJE SI TE LAS SA LE CITESTI PE TOATE…..
ESTI FEMEIE,ESTI LEOAICA,ESTI MOLDOVEANCA SI MAI ALES ESTI MAMA….SEMANAM INTRU TOTUL DOAR DIN ACESTE 4 PUNCTE DE VEDERE….TE FELICIT PENTRU TOT CE AI REALIZAT SI MAI ALES CA AI DEMONSTRAT CA PE LANGA INTELIGENTA SI FRUMUSETE ESTI O MARE LUPTATOARE
SUCCES,SA VA AIBA IN PAZA CEL DE SUS SI VA DORESC TOT BINELE DIN LUME……

CAMELIA…46 ANI…. DIN IASI
dana May 22nd, 2009 at 7:46 am

sa nu ne uiti…
Mihaela May 22nd, 2009 at 8:21 am

Buna Minaela. Sincer imi pare tare rau ca ai fost nevoita sa iei aceasta decizie. Este o pierdere pentru Romania, pentru noi mai ales care ne regaseam in realizarile tale sau ne doream sa fim asa ca tine : o femeie puternica plina de succes, o femeie care ajuta copii si persoane ce sunt in pragul disperarii din cauza grijilor. Este o decizie si un gand care ma bate sa-l urmez si eu numai ca nu imi pot permite financiar sa plec din aceasta tara de rahat care nu pune valoare pe oameni sinceri si curati la suflet ci doar pe smecheri plini de bani ce isi permit sa faca ce vor ei indiferent de lege si bun simt. Asta ne este tara si sa nu ne miram ca nu o sa mai avem oameni de valoare.
Sa ai viata fericita, linistita si sa iti cresti frumosul prunc numai cum o mama stie : lipsit de porcarii in viata si oportunitate de a creste civilizat. Multa bafta si sa te ajute Dumnezeu sa realizezi tot ce ti-ai propus. O sa-mi fie dor de tine si cred ca multora o sa ne lipsesti. Pupici si fruntea sus.
Iuliana May 22nd, 2009 at 8:30 am

Buna Mihaela,ma numesc Iuliana si sunt o mare admiratoare a ta ,de aceea sperand ca vei citi randurile mele sa reflecti mai bine la ce ai de gand sa faci si sper sa-ti mearga bine orice decizie ai lua.Stii cum te-am perceput eu prima data cand ai aparut la tv?Te-am vazut o femeie puternica si in special sincera,o adevarate luptatoare.Stiu toate campaniile la care ai participat,cati copii ai ajutat, cate persoane ai facut fericite etc nu mai spun cat bine ai facut ca tu stii prea bine.Mihaela sfatul meu e sa lupti in continuare,nu renunta la tot ce ai realizat doar pt ca unii arunca cu noroi in tine,tu stii cum e lumea asta cand vede ca iti e mai bine atunci te loveste mai mult.Crezi ca daca pleci o sa te lase in pace,mai rau o sa te atace pt ca iti prinde slabiciunea.Lupta cu ei orice ar fi,nu mai asculta tot ce spun,aratai fiului tau ca stii sa treci peste toata greutatile,mai tarziu o sa te aprecieze pt curajul tau.Gandeste ca in jurul tau sunt persoane care te apreciaza asa cum esti tu restul nu conteaza.Eu zic ca cel mai frumos lucru e sa fi iubit si sa iubesti,pe voi(pe tine si pe Dani)va ataca pt ca sunteti persoane publice,de ce nu se leaga si de un om de rand,pt ca nimeni nu a auzit de noi nu mai asculta la ei.Iubeste si bucurate ca esti iubita,fi tare si nu renunta la tot ce ai facut,Iuliana din Curtea de Arges(nr. de tlf.0749813013)
Ioana May 22nd, 2009 at 8:37 am

Succes Mihaela ! Esti un EXEMPLU bun de urmat. Asa voi face si eu impreuna cu familia mea la un moment dat. Macar vei respira un aer mai curat din toate punctele de vedere.
Bara Claudia May 22nd, 2009 at 8:38 am

Draga Mihaela, noi te iubim….in ciuda a cea ce scriu ziarele, faptele tale bune, blandetea si duritatea ta totodata te-au infipt bine in inimile a sute de mii de oameni. Nu avem niciun drept sa iti cerem sa ramai. Singurul lucru pe care putem sa il facem e sa iti multumim pentru acesti 10 ani in care ai facut parte din vietile noastre. Iti multumesc si eu in numele tuturor acelor copii bolnavi sau saraci care astazi au iarasi(sau pentru prima oara)un zambet pe buze.

Citeam comentarile de mai sus si sper din tot sufletul ca le citesti si tu…mi-au dat lacrimile, sunt sigura ca si tie iti vor da. Nu stiu ce exactitate ce e in sufletul tau, dar suferinta pentru copii, nu poate fi comparata cu nimic.Eu pot sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru un copil minunat, inteligent, sanatos. Sunt sigura ca tu de la fiul tau ai luat puterea de a suporta pana acum toate acele acuzatii si minciuni.Altii ar fi dat bir cu fugitii de 10 ori pana acum.Dar toate au un sfarsit. Ma bucur pentru tine, ca poti sa pleci, sa incepi de la zero. Stiu, ca oriunde ai merge in lumea asta vei fi iubita si apreciata. Si sper ca toata dragostea si lacrimile ce le-ai daruit sa ti se intoarca de mii de ori. Si sper ca omul de langa tine sa stie sa te aprecieze, sa te iubeasca si sa stie sa aiba grija de imensa iubire pe care tu, in mod special, si toate femeile stim sa o daruim celui cu care ne impartim viata.

CAPUL SUS, MIHALELA. NU AI DE CE SA ITI FIE RUSINE. ITI MULTIMESC PENTRU TOT.
CU RESPECT SI DRAGOSTE,
BARA CLAUDIA
Ioana May 22nd, 2009 at 8:39 am

Scuze, am uitat sa amintesc si de realtia frumoasa pe care o ai cu Dani, sper sa fie si in continuare. Ramane doar pb. voastra. Eu decat mi am spus parerea.
MARIA May 22nd, 2009 at 8:40 am

EU ALEG USTUROIUL.

MULTA BAFTA !!!
Carmen Gradescu May 22nd, 2009 at 8:44 am

Mihaela va fi f trist fara tine si fara lucrurile pe care le faceai cu atata profesionalism……….O sa ne fie f dor de tine, de frumusetea si eleganta ta………te tine ca persoana!
Dumnezeu sa te aiba in grija, atat pe tine cat si pe Ayan!
CARMEN May 22nd, 2009 at 9:10 am

Buna ziua!

Consider ca meriti FELICITARI, desi poate ca nu e un cuvant potrivit. Totul se intoarce inapoi ca un bumerang la momentul potrivit pentru fiecare persoana, fie el bine sau rau, fiecare dupa cum a facut.
Sper sa va gasiti preocupari profesionale acolo unde va duceti si sa va bucurati de minunea numita fiul dvs. V-as ruga in limita posibilitatilor sa ne mai scrieti prin intermediul presei, un soi de roman, sau de povestiri, de jurnal ca sa pastram intrucatva legatura cu dvs.
V-as putea vedea ca si colaborator de acolo de departe pentru o revista buna de la noi (tango).
DAR tot ce conteaza este ca dvs si familiei sa va fie bine si sa va linistiti sufleteste.

Succes!
Ale May 22nd, 2009 at 9:11 am

Femeie, stai locului!

Nu știu dacă citești aici, dar asta ti-as spune dacă te-as vedea fata in fata. Si m-as si incrunta la tine.
Nu sunt de acord cu depusul armelor. Ce-i cu tine de fapt? Ca tu poti cu mult mai mult de atat. Nu te apucai sa te lupti cu elan, atunci cind aveai tot timpul in buzunar optiunea de a pleca din tara. Nu te apucai sa raspunzi tuturor mojiciilor din presa daca voiai sa pleci.

Sper sa nu ti se intimple nimic mai grav decit de spui si sa nu fii cu adevarat nevoita sa pleci. Daca am dreptate, nu citi mai departe…

Dar eu sunt de parere ca ar trebui sa stai locului. Mi se pare de neconceput sa te negi asa. Pt ca asta consider ca faci. Te negi pe tine, ca fiinta.

Renunti la o iubire frumoasa care iti umple sufletul de bucurie si pe care nu multi dintre noi nu avem sansa s-o intilnim…

Renunti la viata ta caritabila, si nu-ti spun ca dezamgesti oamenii care asteapta sa-i ajuti, ci ca te privezi pe tine de imensa bucurie pe care ti-o da infaptuirea unui lucru bun. Renunti la zambetul acela multumitor, cuclcusita in bratele barbatului tau, la sfarsitul unei zile in care ai mai facut o fapta buna de-a ta.

Renunti la sentimetul de pace de dupa emisiuni cind stii ca ai mai facut niste oameni fericiti. Macar putin mai fericiti.

Crezi ca renuntind la toate astea, vei reusi sa iti protezeji copilul de toate relele astea. Dar tare mi-e teama ca mai rau ii va fi lui ayan cu o mama incompleta cumva…

Te-am intalnit de doua ori pina acum (o data la o sedinta foto, cind mi-ai mincat decoru’ de coacaze si a a doua oara la un eveniment caritabil). Nu m-am entuziasmat niciodata foarte tare de tine, in sensul ca nu m-am uitat la tine ca la o vedeta intangibila de sus ce e. Esti o femeie normala, a carei viata o aflu fara sa vreau.

Imi imaginez doar prin ce treci acum, doar ca nu ma asteptam la miscarea asta si daca imi permiti, consider ca nu te caracterizeaza.

Tu esti mai tare si mai puternica de-atat. Nu spun sa ramai ca sa te lupti cu mizeriile astea, sa fii o Ioana D’arc in lupta cu paganii, ci sa nu renunti la tine.

Te vei ciobi.

Daca ai tu un plan secret, in care sa poti fii tu, asa cum esti de fapt, atunci tac si zambesc complice.
kmi May 22nd, 2009 at 10:14 am

Bucura-te ca poti pleca,multa lume ar vrea sa plece ,dar unde?si cu ce bani?noi ramanem aici tarandu-ne viata asta amarata,de pe o zi pe alta si asteptand ca bunul Dumnezeu sa-si intoarca fata la noi.Multa sanatate tie,copilului si parintilor tai si sa ai parte de o viata buna.Eu iti multumesc in numele celor pe care i-ai ajutat.Ajungi la un moment dat in viata cand iti doresti sa nu mai rasara soarele,sa uiti de toate,dar stii cum se zice dupa furtuna vine soare.Soarele va rasari pentru tine mai repede decat te astepti,si atunci cand vei privi in urma vei rade.Acum sufletul tau e ranit de o durere pe care multi nu o pot intelege.Nu uita si multumeste cerului ca ai un copil sanatos si viata abia acum incepe.
kmi May 22nd, 2009 at 10:17 am

Bucura-te de viata pe care ti-o poti permite pentru toate femeile din tara asta.
Alena May 22nd, 2009 at 10:18 am

Am auzit de decizia pe care a-i luat-o, de a pleca din Romania DE TOT. Noi am facut acest lucru anul trecut, o decizie luata intr-o luna.Am renuntat la asa zisele cariere, la casa la tot, si am luat-o de la capat in alta tara.
Am plecat scirbita, suparata, dezamagita de tot ce se intimpa acolo.Nici acum nu ma pot intoarce, nici macar in vizita.
Singura ta solutie e sa pleci, din pacate, viata noastra e prea scurta si suntem prea destepti pt a putea fi FERICITI, pe linga Lucian Mindruta, Becali, Naomi, Nikita si toti cei care fac audiente la tv.
Urasc tot ce se intimla acolo, urasc faptul ca nimic bun nu se poate intimla, fiind printre putinii care luam atitudine la situatiile ridicole: manele, asa zisii ziaristi, fatucile de la tv, sistem de invatamint, asa zisii oameni politici, la soselele care nu exista si la… NU SE POATE…
PLEACA SI O SA INCEPI SA TRAIESTI CU ADEVARAT, simpu si frumos.
Sotul meu a avut norocul de a te cunoaste personal in IRAK, asa ca la dosarul de cind am nascut primul copil, sta acea poza, la care ma uit cu foarte mult drag.
Alena Andrica.
Andra M. May 22nd, 2009 at 10:19 am

Am citit si eu articolul si, desi cred ca nu a fost tocmai o idee buna sa raspunzi cu aceeasi moneda, te inteleg! Chiar si oamenii puternici au momente de slabiciune si tocmai recunoasterea lor ii face si mai puternici! Pana la urma, din anumite puncte de vedere, esti de admirat!
andnobody May 22nd, 2009 at 10:48 am

MI-A LASAT UN GUST AMAR “TESTAMENTUL” MIHAELEI…EU CHIAR CRED CEEA CE SPUNE, SI AS VREA SA II INTELEG SUFERINTA, JENA SI DEZGUSTUL , PE CARE I LE-AU CREAT PRESA DIN ROMANIA. E FOARTE INTELEAPTA DECIZIA EI DE A SE RETRAGE. BRAVO MIHAELA! CAUTA-TI LINISTEA ALATURI DE FIUL TAU, SI LASA BARBATII IN URMA. AYAN SA FIE UNICUL DIN VIATA TA, SI SINGURUL CARE TE IUBESTE SINCER SI NECONDITIONAT!

NU NE MAI INTERESEAZA NIMIC DE VIATA PRIVATA A ACESTEI FEMEI, DECI AR FI UN MARE BINE CA SA NU SE MAI SCRIE DESPRE EA.
PUNCT!!!!!!!!
briana May 22nd, 2009 at 11:04 am

Buna Mihaela,
Am citit articolul si , desi pare ciudat, am inca lacrimi in ochi….
Oare conteaza asa de mult daca te cheama Tiganu, Radulescu, SC…( scuze dar nu reusesc niciodata sa retin numele lui Elan) …..oare pentru cei care scriu toate tampeniile astea limita bunului simt s-a dus undeva pe Everest?
Nu te rog sa ramai…desi e mare nevoie de tine aici, dar sper ca de acolo, ca e Franta, sau ca o fi oriunde in lume, sa nu uiti zambetele uneori dureroare ale celor carora le zambeai la Brasov…sau….
NU e prima data cand mi-e rusine ca sunt romanca…dar doare la fel de tare ca imi dau seama ca fiul meu TREBUIE sa creasca in Romania asta plina de gunoaie umane.
Sa te ajute Dumnezeu sa iti gasesti linistea
Drum Bun, Mihaela!
diana May 22nd, 2009 at 11:16 am

Superbbbbbbbbbbbbb scris! Doamne, si cata dreptate ai in tot ceea ce spui. Insa cu tine in Romania poate mai era o sansa sa ajungem si noi asa cum ar trebui. Eu te admir foarte mult, si pe Dani, sunteti doi profesionisti desavarsiti si ne vei lipsi foarte mult, insa citind articolul tau de astazi mi-am dat seama ca plecand, macar copilul tau o sa poata trai intr-o lume mai curata.
Cum spunea cineva mai sus, nu stiu daca mai ai puterea sa citesti si ceea ce-ti scriem noi, cei care te respectam, insa simtim nevoia sa o facem, sa stii ca suntem cu sufletul alaturi de tine si o sa fim intotdeauna, oriunde te vei duce.
simo May 22nd, 2009 at 1:24 pm

Buna Miha! Imi pare tare rau ca ai luat o asa decizie.Spunea O Belu de Nadia ca nu se mai naste una ca ea decat clonata. Este valabil si in cazul tau nu se mai naste una ca tine decat clonata. Ma refer aici la frumusete, inteligenta, bunatate, caracter si multe alte calitati pe care le ai.
Mi-au dat lacrimile cand am citit art din ziar.
Sper sa fie bine pt tine si copilul tau.Sincer, singura emisiune la care ma uitam duminica era emisiunea ta. de acum incolo n-o sa mai deschid televizorul duminica.Nu fi suparata, acesta e modul in care isi trateaza romanii valorile. Astept cu nerabdare cartile pe care le vei scrie in viitor. Te pup si iti dorim totbinele din lume.
cornelia May 22nd, 2009 at 2:17 pm

nnn
gina May 22nd, 2009 at 2:17 pm

au ramas aici oameni urati fara pic de profesionalism, au facut o facultate privata la fara frecventa si au iesti ziaristi, noi cei multi avem foarte mult de pierdut din cauza lor din cauza minciunilor,
neprofesionalismului,falsitati,mizeriei in care traiesc ei. vor sa calce in picioare pentru cativa banuti in plus atatia oameni de valoare…………………………………..
ana linu May 22nd, 2009 at 2:22 pm

imi pare tare rau Mihaiela,esti o moldoveanca intepata care ai stiut toata viata sa iesi in fata,e pacat ca niste jeguri au reusit sa te doboare,sa te faca sa pleci de unde iti este locul,dar pentru copilasul tau trebuie sa te sacrificii.mi-ar place sa cred ca relatia ta frumoasa cu dani va continua,mai ales ca el a fost langa tine atunci cand toata lumea te hulea.sa ai o viata frumoasa oriunde ai merge.cu multa stima si respect LINU ANA GRINTIES jud.NEAMT
alin May 22nd, 2009 at 2:28 pm

am citit editorialul din jurnalul national…cu lacrimi in ochi.
din pacate nu mai ramane nici o valoare in televiziune…vom avea parte numai de khicioase precum bahmuteanca, vandici si cine o mai fi
mariana May 22nd, 2009 at 2:43 pm

BRAVO MIHAELA.
“JOS PALARIA”, asa cum spunea-i tu in frumoasa ta emisiune. Prin atitudinea ta ai razbunat foarte multe femei. Nu pot sa nu ma gandesc cu cata durere pleci in suflet. Ai sa lasi o rana in sufletul meu. La ce sa ma mai uit duminica??? Si asa trecea greu perioada de vacanta acum ce mai ramane??? Oamenii care nu mai au nici o sansa sa plece in concediu sau vacante nu vor mai avea nici la ce sa se uite. Ne otravesc cu stiri care mai de care mai macabre sau triste referitoare la viata noastra. Noi cei trecuti de 50 de ani nu mai avem incredere in nimeni. Am trecut si noi prin multe provocari create de altii, prin mizerii de tribunale cu instante care tineau cu escrocii, am ajuns pe drumuri dupa o viata de munca prin evacuari cu acte false. Ce avem de facut? Mai existai tu, care spunea-i lucrurilor pe nume.
Sunt foarte trista si asa, dar citind articolul de azi din Jurnalul scris cu atit de multa durere in suflet, parca ar fi plecat copilul meu. Trebuie sa ma crezi. Sunt o mama cu multe dureri la virsta pensionarii. Nu-ti cer nimic. Imi pare rau ca am pierdut si bruma de distractie si bunatate a ta.
JOS PALARIA.
ITI DORESC SA TI SE INDEPLINEASCA TOT CE TI-AI PROPUS. NU-L UITA PE DANI. VA IUBESC PE AMANDOI. IN FIECARE DIMINEATA NU PLEC DE ACASA PINA NU SE TERMINA NEATZA. ASA TRECE MAI REPEDE TIMPUL PINA DUMINICA.

BAFTA, BAFTA, BAFTA, SI NU TE UITA IN URMA
NEBUNU GEANINA May 22nd, 2009 at 3:07 pm

….si totusi, cum poti intoarce spatele unui om si unei iubiri cum poate nu vei mai intalni vreodata…cum poti pleca fara sa te gandesti ce lasi in urma…LINISTEA SUFLETEASCA nu o gasesti pe meleaguri de vis…ci langa omul-DANI-care ti/a dat putere si ti/a fost alaturi cand toti cei de care fugi ti/au intors spatele…pe mine ma dezamagesti..am si eu copil, si nu cred ca luxul ii va oferi protectie si liniste, il poti iuBI SI AICI… ce ar insemna ca toate mamele hartuite sa fuga…nu toate avem norocul tau financiar, dar nu da cu piciorul IUBIRII, caci in final e tot ce iti ramane!!!
alyna May 22nd, 2009 at 3:24 pm

cum sa-l citesti pana la capat?cum sa nu-ti para rau k totul se intampla din cauza altora si nu din vina voastra…ma repet dar..se intampla ceva intre voi…indiferent de ce o sa fie,sa nu va para rau..asta e important..lumea e rea indiferent dc faci bine sau altceva…noi astia,care nu cred ce scriu unii care eman doar rautate knd ii privesti in ochi,va vom aprecia si nu va vom condamna si asta e cel mai important..Traiti-va clipa chiar dc a ramas o zi,doua sau restul vietzii..
Adina May 22nd, 2009 at 3:33 pm

M-am bucurat pt. tine, am plans pt tine….pleaca fara regrete…mult succes si fruntea sus, cu multa stima si admiratie!
*Corinutza* May 22nd, 2009 at 4:10 pm

Nu stiu cat conteaza ce scriu eu aici acum,sau daca veti apuca unul din voi sa citeasca dar asta e parerea mea: sunteti doi oameni MINUNATI…va meritati unul pe celalalt si indiferent de ce se va intampla ati schimbat mult unul in viata celulilalt…sunteti doi oameni buni…poate prea buni pentru pentru mediul in care traiti…imi pare extrem de rau pentru plecarea Mihaelei,sper doar sa nu fie definitiva pentru ca unul din visele mele era sa ajung candva sa lucrez alaturi de Mihaela…macar sa ajung sa o cunosc…am 19 ani si de cativa ani,o admir…mi-ar fi placut sa o cunosc…sa o ascult…ah…ce nu imi place cand din vina unor nemernici se intampla asa ceva
delia balaci May 22nd, 2009 at 4:44 pm

Ce frumos ar fi daca toata povestea asta ar avea finalul filmului BODYGUARD.A scuze, visam si eu caci sunt o romantica incurabila.Pacat.
Elena May 22nd, 2009 at 5:41 pm

Bravo! e prea multa mizerie in tara asta si nu merita sa innoti intr-o mlastina… Bravo tie pentru decizia ta!
gigi May 22nd, 2009 at 5:43 pm

daa….bine faci ca pleci… pentru tine si copilul tau, aici nu mai gasesti nimic sa iubesti, toti parca sunt “razna”, pe nimeni nu mai intereseaza nimic, nu ne mai ajutam unii pe altii, nu ne mai salutam ca in alte vremuri, ne uitam mai des si mai atent in sacosa colegului de rind la alimentara,nu ne mai intereseaza nici cind si pe unde traversam strada…ai sansa sa pleci-pleaca. Multi care sunt plecati dupa n”90 cind vin in vizita ramin blocati, se mira ca nimic nu s-a mai facut pentru oameni..toate combinatele si fabricile… vindute pt terenuri.. noi importam de nu mai putem.. si mare pacat, avem atitea lucruri bune si frumoase in tara asta, si nu stim sa ne folosim de nimic:apa termala(francezii fac cosmetice cu apa de la herculane), de marea neagra, de munti , ei bine turism in general. Ehh, nu am loc sa scriu cite imi vin in cap. Scuze pt greseli gramaticale dar nu cred ca e chiar asa de important, esenta conteaza. Deci, d-na Mihaela sa nu va doara nici macar in “fata garii” , capul sus si privirea inainte, nu in ochii tarii noastre ca sunt prea goi…
alin May 22nd, 2009 at 5:52 pm

aaaaaaaaaaaaaa va rog sa ma scuzati dar am uitat o pe khicioasa de tatoiu…care umbla la toate emisiunile si isi da ea cu parerea de mihaela, de crestere copilului, de relatia lor, ba mai mult vorbeste de politica, ce mai….doar e facuta “vedeta” de dan diaconescu.
RUSINE MONICA TATOIU…nu stii altceva decat sa mananci rahat cu POLONICU
dana May 22nd, 2009 at 6:22 pm

Sufletele pereche nu se vor desparti niciodata.La urma urmei nu sunt decat cateva ore distanta intre cele doua tari.Va simt pe amandoi tristi si pustiiti.Cateva ore nu pot ucide o iubire ca a voastra.Si eu am trecut acum 15 ani prin ceva asemanator, dar la scara mult mai mica, de aceea va inteleg.
Ceea ce nu pot intelege este faptul ca toate articolele negative si pline de mizerii din ziare au invins 2 suflete frumoase.Niste oameni care nu au simtit niciodata o urma macar de duiosie, nu zic de dragoste.HIENE.
Am plans atunci cand am aflat ca micuta Teodora a fost salvata si am imbratisat-o pe Mihaela pt.fapta sa, asa de la distanta, inchipui.
va pup si va iubesc pe amandoi.
Daniela May 22nd, 2009 at 7:26 pm

Buna,
Este destul de greu sa interpretez acest articol, durere,neliniste,idei si sperante ruinate…as putea sa insirui un lant interminabil si tot nu as putea defini ceva din tot ce s-a spus.Imi pare rau pentru copilasi, imi pare rau pentru cei care aveau speranta si zambeau pana acum, imi pare rau ca au ajuns sa plece capul valorile. Imi pare rau pentru copii ce acum cresc si trebuie sa le povestim in loc sa le dam exemple.Si mai presus ajungi sa crezi ca nu mai poti face nimic pentru a indrepta situatia.
Este o decizie, care ii zdruncina viata personala Mihaelei. Este adevarat, o sa pleci si vei fi mai linistita, mai calma si poate mai iubitoare. Te sustin ! Retraiesti visele pe care aveai in copilarie, sa ai timp si spatiu sa te intinzi pe iarba, sa fii un anonim si sa iti innozi fluturasi in minte.
Insa , vine si timpul in care o sa te simti uitata, o sa vina si dorul de casuta parintilor, iubirea celor mai buni prieteni si dragostea de tot ce insemna pentru tine a fi roman acasa.Atunci iti doresc sa fii puternica ! Este greu dar e liniste si bine!
Alexandra May 22nd, 2009 at 7:53 pm

Poate daca nu as fi citit ce ai scris as fi luat in deradere pe cei ce au spus ca au lacrimi in ochi…dar uite ca si eu ma numar printre acei oameni care regreta enorm plecarea ta si caruia ii curge o lacrima atunci cand posteaza un coment pe acest blog….Regret enorm ca pierdem inca o personalitate ce a marcat in mod pozitiv tot ce tine de media dar si de viata asta care este pe zi ce trece tot mai greu de suportat, regret enorm emisiunea ta.Nu sunt in masura sa te intreb de ce ai luat decizia asta dar ma doare foarte tare si pentru Dani pe care il admir enorm pentru faptul ca ti-a fost alaturi atunci cand poate nimeni nu era in stare sa o faca….Sunt sigura ca ai motivele tare pentru care te-ai despartit de el dar oare merita?Va sustin si chiar mi-ar placea sa aud peste timp ca sunteti inca impreuna si va iubiti in continuare asa cum ati sustinut si cum ati demonstrat!Bravo Mihaela meriti sa porti numele de FEMEIE si cel de MAMA cu toata mandria!Bravo Dani pentru tot ce ai facut pentru femeia pe care o iubesti , fruntea sus si zambeste pentru ca Cineva acolo Sus te iubeste cu siguranta pentru ca ai dat dovada de un mare OM!
ana May 22nd, 2009 at 9:26 pm

buna seara
am citit articolul Mihaelei cu ochii in lacrimi,parca nici nu puteam sa-l termin;asta pentru ca am “simtit” adevarul;de obicei sint o tipa tare,nu ma impresioneaza un articol de ziar, da pun asta pe seama hormonilor(abia am nascut)hi;e adevarat ca presa din Romania este de cea mai joasa speta,terfelesc absolut tot ce le iese in cale;nu fac insa diferente intre ce este de terfelit si ce nu;si asta e pacat;dar cred ca voi trebuia sa stiti asta pina acum;am avut un moment neplacut in viata cind am simtit si eu asta cu virf si indesat, cit de josnici si nemernici pot fi unii oameni pt 2 lei sau pentru audienta;imi pare bine ca cineva i-a “scuipat”in sfirsit;bravo Mihaela ,este cea mai buna decizie si nu merita nimic sa te uiti inapoi
Roxana May 22nd, 2009 at 10:04 pm

Draga Mihaela, din pacate societatea in care ne invartim a ajuns la cote foarte inalte de mojicie. Ma dezgusta sa vad atata mitocanie, incultura, ifose si pretentii din partea celor din jur. Am 26 de ani, intamplator sunt din Piatra Neamt si dupa anii de facultate petrecuti la Iasi am venit in Bucuresti indemnata de dorinta de a-mi gasi un loc alaturi de miile de provinciali.
Trebuie sa recunosc cu mahnire ca oamenii pe care sunt nevoita sa-i vad zi de zi la metrou imi provoaca repulsie. “Setea de cultura” cu care acestia devoreaza articolele execrabile din bine-cunoscutele ziare de 2 lei imi provoaca repulsie. Insa asta e lumea in care ne invartim. Facem parte dintr-un popor format in marea lui majoritate din oameni care n-au coloana vertebrala, n-au propria lor opinie, se lasa manipulati si indoctrinati de niste agramati care nu cauta decat sa profite de pe urma celor slabi cu duhul…Traim intr-o societate bolnava…Si eu, si voi…si multi altii care isi dau seama de asta…Si zau ca nu se merita sa mai stai aici, daca ai posibilitatea sa pleci pentru a te dezvolta la fel de frumos ca si pana acum, dar in conditii mult mai inalte de civilizatie..
Nu stiu cat te poate ajuta acum spunandu-ti toate astea, dar nu uita ca cei care sunt capabili sa vada “omul” din tine, il vor vedea mereu si te vor sprijini. Ar trebui descalificate toate nulitatile care jubileaza atunci cand pot face rau cuiva…in mod gratuit sau nu…Dar iata ca tot cei buni sunt luati in colimator…
Iti doresc multa putere, Mihaela, sa lupti in continuare pentru tine, pentru fiul tau, pentru omul iubit, pentru parinti si pentru toti ceilalti din jur care merita. Pentru o viata mai linistita si mai buna…
Cu mare drag,
Roxana
BCN May 22nd, 2009 at 10:59 pm

Inca ceva… referitor la ceea ce ai spus in privinta ” asa-ziselor ” prietene ale Mihaelei. Eu, una, nu cred ca ea are vreo prietena. Tot ce s-a strans in jurul ei este doar “gunoi” mai parfumat. Nu este gunoi de Glina, ci “gunoi” de Bucuresti. Din pacate, acest “gunoi” este mai imputit si mai periculos decat gunoiul de la Glina. Rand pe rand, cate una a pupat-o undeva pentru diverse motive, apoi si-au luat zborul ca niste parasute ce sunt.
BCN May 22nd, 2009 at 11:07 pm

Cat despre decizia Mihaelei… Eu sunt nimeni ca sa imi pot daca cu parerea daca ea face bine sau nu. Este trist pentru ca… era cea mai buna! Noi, toti ceilalti trebuie sa ii respectam decizia fie ca ne place, fie ca nu. Nu vrem sa o lasam sa plece si postam fel de fel de mesaje pentru ca ne facea fericiti intr-un fel sau altul. Dar, si ea trebuie sa fie fericita si sa traiasca linistita. Mihaela nu moare si nu va muri! Isi ia doar o binemeritata vacanta. Sa o lasam sa fie linistita. Va reveni!
mihaela May 22nd, 2009 at 11:10 pm

Stiu ca e foarte greu sa te rupi de tot,prea multi ani de munca,prea mult suflet investit in tot ceea ce ai facut,dar daca tu asa ai hotarit inseamna ca asa e mai bine pentru tine si pentru linistea ta.
Pe mine ma macina o intrebare : ce se va intimpla cu Dani? Sper ca sa fiti bine,sa continuati relatia dar e mult prea greu.Daca intr-adevar va iubiti faceti ceva sa fiti impreuna.
Eu va doresc ceea ce va doriti si voi.
Mihaela May 22nd, 2009 at 11:30 pm

sunt multi oameni care te respecta si te iubesc in Romania, nu uita…chiar dak aceasta tara in care traim e un jeg …nu uita de aceia!!!multa, multa bafta!!! din inima…si chiar…k…nu ne uita pe aceia ce te sustin…poop!
Mihaela May 22nd, 2009 at 11:32 pm

si eu sper din toata inima ca si multi altii sa continui relatia cu Dani…poop pe amandoi!!!Bacau.
Laura May 23rd, 2009 at 8:22 am

D-na Radulescu,

As dori sa adaug si eu cateva cuvinte la cele ce deja au fost spuse sau scrise de altii ca mine- oameni simpli. Am citit articolul din Jurnalul National si am ramas cu un gust amar. Pt mine D-na Mihaela Radulescu era un om puternic, o luptatoare, un om care aprecia oamenii de rand ai acestei tari, artistii, sportivii, traditiile tarii ceea ce aveam noi mai frumos si se straduia duminica de duminica sa le scoata la lumina. Asa era pt mine d-na Radulescu. Ce a primit in schimb pentru toate astea de la noi oamenii de rand?…..Multa, multa dragoste, apreciere, audienta, rasplata asa cum am stiut noi pentru calitatea muncii prestate. Noi cei de rand cred ca nu putem da mai mult…..Imi pare rau ca nu este suficient.
Dupa ce am citit articolul mi-am dat seama ca d-na Radulescu nu mai este….sau cel putin acel om pe care-l stiam a disparut. Acum in fata noastra a venit o MAMA care vrea sa-si apere copilul. Nu e nimic rau in asta….bineinteles. Sacrificiu mare…pentru o minunatie de copil. Aveti un copil superb (l-am vazut doar in poze) e o frumusete. Cred insa ca e prea devreme sa iesiti la pensie si prea nedrept sa penalizati o Romanie intreaga. Se pot face lucruri frumoase si daca nu esti duminica de duminica la televizor….se pot face lucruri frumoase din spatele lui sau de pe langa el. Sunt multe lucruri urate in Romania, multi oameni ce nu au nimic de spus dar nu poti abandona asa o tara. O spun asta deoarece stiu cum este sa fi plecata departe. Poti abandona o meserie, o breasla, un cerc de prieteni dar e tare, tare greu sa abandonezi o tara.
Oriunde v-ati duce sa gasiti linistea, aerul si puterea de care aveti acum nevoie. Numai bine. Semneaza….un om simplu prin cuvinte simple
valentina May 23rd, 2009 at 8:31 am

La revedere frumoasa Doamna!Iti doresc sa te linistesti,sa-ti aduni puterile si sa revii in forta.Pentru ca sigur vei reveni cumva.Noi suntem cativa care avem nevoie de tine si dupa ce-ti faci bilantul,poate ajungi la concluzia ca merita.Un sfat:nu mai fi atat de sensibila,nu le mai pune la suflet pe toate si mai ales nu le mai da ocazia sa dezvolte!”ce e val ,ca valul trece”…,tu te intraba si socoate ,si ramai la toate rece..”‘Esti o fiinta puternica ,o sa treaca.Iti multumesc ptr cei 15 ani petrecuti cu tine,la televizor:)Te pup cu drag ,sunt alaturi de tine ,te tin de mana la fiecare confruntare si te apar inversunata pe fiecare forum.La revedere!
Carmen - Laura May 23rd, 2009 at 10:21 am

Am convingerea că n-o să dai satisfacţie “gunoaielor” din România. Vreau să cred că te retragi doar pentru o vreme şi că vei reveni cu forţe noi. Am încredere în tine şi ştiu că un “leu” nu se dă aşa usor bătut. Nu uita, aici, în România asta terfelită de netrebnici, mai sunt şi oameni de calitate. Ştiu, cei de calitate, sunt modeşti şi au mult bun simţ, de aceea sunt primii care se retrag din faţa celor cu tupeu şi nesimţire dar, oare până când?!? Până când vom ceda în faţa lor? Cine le dă lor dreptul să ne judece?
Îmi pare rău pentru tot ce ţi s-a întâmplat, îmi pare rău că pleci… realizez că suntem din ce în ce mai puţini, noi, cei de calitate… Mare păcat că au ajuns să ne domine mârşavii , parveniţii şi scursurile acestei societăţi… Oare de ce nu am fost noi cei care să dominăm? Pentru că am fi avut mare nevoie de bine şi de frumos… Dar, probabil, dezamăgirile care vin din partea celor de la care nici nu te aştepţi, dezarmează total… vlăguiesc de orice dorinţă de a mai face ceva…
Îţi doresc mult soare pe drumul pe care porneşti şi, crede-mă, eşti demnă de tot respectul! Iar pe cei care te-au apreciat pentru cum eşti, pentru ceea ce eşti şi pentru tot ce ai făcut, cei care continuă să te respecte, să nu-i uiţi! Susţinerea lor o vei avea mereu, fie la bine, fie la rău..
Tot binele din lume ţi-l doreşte o persoană care s-a închis într-o lume a ei ( zic eu, o lume liniştită şi pe cât posibil, frumoasă)şi care a stat cât mai departe de răutatea şi mocirla din jur.
alinA May 23rd, 2009 at 12:27 pm

SPER DIN TOATA INIMA CA VEI LUA LAPTOPUL CU TINE SI VOM VORBI CU TINE,NOI PUBLICULL TAU
NU POTI SA NE UITI,STIM ASTA !ITI IUBESTI PUBLICUL ,TI-L RESPECTI ,ITI IUBESTI MESERIA,IUBESTI TV STIMA CU TOTII,DAR MOMENTAN SE PARE CA AI OBOSIT! ESTI “”"”OM”"”" SI TU!!
ITI RESPECTAM DORINTA (DESI PE MINE MA DOARE) DAR SPERAM SA TE LINISTESTI VARA ASTA SI SA NE REVEDEM LA TOAMNA
SA VII SA LANSEZI CEA DE A DOUA CARTE(SA NE DAI DE STIRE,TE ROGGG!)
Why m3 May 23rd, 2009 at 12:33 pm

:(:((
eu May 23rd, 2009 at 12:36 pm

Si pana la urma n-am inteles exact… Cum ramane cu “Mihaela si Dani”?..?..
Laura B. May 23rd, 2009 at 2:17 pm

dragostea rezista si la mii de km departare…de ce nu pleci cu ea?:(
corina May 23rd, 2009 at 2:26 pm

ai grija de copilul tau!!!
pacat , din cauza unor …cum sa-i numesc…fiintze, care se dau Oameni,nu mai poti sa i grija si de alti copii, care au nevoie disperata de ajutor…

Totusi,tu lasi in urma o mostenire mare:EXEMPLUL TAU ! eu una , l-am luat, si din cate citesc la adresa ta , mai sunt cateva sute, mii de femei, si nu numai, care au invatat cate ceva de la tine.

Nu cred ca mai are rost sa lupti! Mai bine folosesti energia asta DOAR pentru tine, coplilul tau, si barbatul tau…
Ai dat suficient din tine, nu mai lasa nimic …doar o portita mica …prin care sa-ti mai scriem ca ne e dor de tine… si ca ne lipsesti… ATAT !
raluca May 23rd, 2009 at 8:15 pm

Buna Mihaela,
In primul rand sunt mama si in al doilea rand femeie.Probabil ca la fel as proceda si eu, as pleca,si as incerca sa-mi construiesc un alt univers din care ar face parte poate doar puiul meu si iubirea mea.
Esti idolul meu inca de la primele aparitii TV, te-am urmarit mereu, poate cateodata doar sa vad cum esti in emisiunea asta inbracata(caci mi-ai fost exemlu mereu) si sincer in momentul cand am auzit ca te vei retrage mi s-a pus un nod in gat si pe obraz mi-a curs o lacrima.De ce? Cu siguranta pentru ca pierdem cel mai bun om de televiziune, dar in primul rand pentru ca te-am inteles ca femeie si ca mama.
Cu multa sinceritate iti doresc toata linistea din lume si astept cu nerabdare o carte pe care sa o cumpar cu multa dragoste stiind ca pe cei care te iubesc nu i-ai uitat.
Dorulet May 23rd, 2009 at 9:49 pm

“Cea mai inversunata lupta este cu tine insuti, te afli in ambele tabere.” (Voltaire)

Mihaela, o femeie cu adevarat frumoasa, inteligenta, puternica…si lista poate continua. Un astfel de OM este sortit sa reuseasca ORIUNDE.
Te admir pentru curajul tau, meritati ce e mai bun.
Cu dor…
claudia NY May 24th, 2009 at 3:40 am

Daca asta e ceea ce iti doresti atunci mergi mai departe….CU FRUNTEA SUS!!!! RAMAI INSA CU DANI PTR TE IUBESTE ENORM!!!! ASTA SE VEDE CU OCHIUL LIBER!!!!!aveit grija de voi si de copil…..Bafta!
Alin-Buc. May 24th, 2009 at 3:49 am

Ai grija de Dani care sufera enorm in perioada asta alaturi de tine….Arata-i ca-l iubeti si ca are un loc in inima ta.Ce proiecte de viitor aveti impreuna nu mai conteaza , CONTAZA sa fiti IMPREUNA TU ,AYAN SI CU DANI!! ATAT!
Alin-Buc. May 24th, 2009 at 3:50 am

imi pare rau ca traim intr-o tara atat de murdara….ii mare pacat!
gina May 24th, 2009 at 1:47 pm

imi pare sincer de rau prin ce treci…asa suntem noi romanii niste hiene(putin spus)……fruntea sus ….esti singura hotareste ce vei face ….eu una spun sa pleci……sincer dak as avea sansa ta si eu as pleca departe de aceasta tara
DanaSV May 24th, 2009 at 3:42 pm

Don’t give up…your dreams;)
denisa May 24th, 2009 at 5:01 pm

Ma uit chiar acum la emisiune si va scriu, cred ca e cea mai faina editie…as vrea sa nu fie ultima…daca ar fi cale de intoarcere…Ohhh! Succes, dragii mei!
doina May 24th, 2009 at 5:16 pm

Mihaela, sint multi cei care nu stiu ce vorbesc si mai ales de ce o fac, in majoritatea timpului. Motivul pentru care pleci il stii doar tu; noua insa ne pare rau ca nu te putem urma
Cristina May 24th, 2009 at 5:40 pm

Draga Mihaela te inteleg perfect…te-ai luptat atata timp cu scursuri precum bahmuteanca sau alti ziaristi de 2 bani la fel ca shi ea, shi acum vrei sa-ti cresti copilul in pace si armonie…din acest punct de vedere, ma bucur mult ptr tine…

din pacate pleci shi din viata noastra, a telespectatorilor tai fideli, din viata celor pe care i-ai ajutat shi ii ajuti atat de mult…

VREAU SA PROPUN CEVA TUTUROR OAMENILOR CARE TE RESPECTA SHI TE ADMIRA LA FEL CA SI MINE: OAMENI BUNI, LASATI MESAJE PE ACEST BLOG PENTRU MIHAELA, POATE O MAI PUTEM FACE CUMVA SA SE RAZGANDEASCA!!! EA ESTE UNUL DINTRE CEI FOARTE, FOARTE PUTINI OAMENI DE TEVEVIZIUNE ADEVARATI CARE AU MAI RAMAS!!!

MIHAELA NU PLECA!!!!!!!!VEI VEDEA CA TU VEI INVINGE IN LUPTA CU ACESTE JEGURI CARE ITI INCALCA DEMNITATEA!!!
Diana May 24th, 2009 at 11:16 pm

Cita dreptate poti avea ….
Traim int-o tara mizera unde tot prostu are putere si mai ales prostii din presa. Eu personal, cred ca pentru a-ti cistiga linistea este cel mai bine sa pleci asa cum ai hotarit. Dar sa nu uiti vreodata ca in Romania vor exista oameni care nu te vor uita niciodata.Eu din fericire ma numar printre acestia.
Ai fost si vei ramine pentru mine un model demn de urmat, pe care nu cred ca-l va egala cineva vreodata.
Iti doresc tot binele din lume acolo unde vei fi.
misogina May 24th, 2009 at 11:44 pm

Imi pare rau pt tine Dany, se vede ca suferi mult….
florentina May 25th, 2009 at 9:27 am

am incercat timp de 5 min sa scriu ceva… nu reusesc nici sa te felicit pt alegerea facuta, nici sa-ti spun ca imi vei lipsi, nici sa-ti spun ca mi s-au umezit ochii cand am citit articolul… imi pare rau(pentru tot)!
Andreea Pop May 25th, 2009 at 11:52 am

Mihaela, te admir si te respect din toate punctele de vedere!
Te cunosc de cativa ani, te-am intalnit la filmarea unei emisiuni in Baia Mare. Esti minunata si cu totul deosebita de toate figurantele si pseudovedetele de azi. Te inteleg foarte bine, inteleg reactiile, faptele si actele tale. Si eu am trecut prin cave asemanator acum 5 ani, dar intr-un cu totul alt context. Acest gen de povesti au ceva aparte de care toate femeile avem nevoie in momentele in care ne saturam sa fim inselate si sa tot acceptam sa tacem si sa ne prefacem ca totul e minunat in viata noastra, ca nu s-a intamplat nimic; de dragul familiei (care defapt nu mai exista), ba al copilului, ba de gura lumii, pt linistea parintilor etc. Aceste momente ne absorb tot ce e mai bun in noi, femeile, si atunci avem nevoie maxima de ALTCEVA. Asa apare clipa in care ne deschidem ochii si vedem ca mai exista si altii in jurul nostru care pot si vreau sa ne faca fericite. Este momentul in care simtim ca plutim, in care ne regasim si ne redescoperim pe noi insine si in care ne recastigam toate cele pierdute atata timp, ne incarcam cu o energie imensa si am fi in stare sa mutam si muntii din loc daca ar fi nevoie.
Traieste din plin aceste clipe si nu uita niciodata ca esti femeie, ca trebuie sa fii mereu admirata si sa simti ca esti iubita si dorita.
Priveste inainte, spre binele tau si al copilului tau. Toate au o insemnatate in viata si tot ce ni se intampla, se intampla cu un anumit motiv foarte clar pe care il intelegem doar dupa ce lucrurile s-au mai linistit si au trecut intr-o linie normala a vietii. Incearca sa nu-ti fie rusine sa-ti cer scuze atunci cand ai gresit, oricat de greu ti-ar fi acest lucru. Capul sus! Viata e inainte!

Regret foarte mult faptul ca nu imi voi mai putea alina sufletul (din indepartata Spanie) duminica in fata TV-ului uitandu-ma la emisiunile minunate pe care le realizai.
lilish May 25th, 2009 at 1:07 pm

NU renunta la iubirea voastra! Niciodata!
Sunt putini cei care isi gasesc jumatatea!
petruta May 26th, 2009 at 8:13 am

Mihaela ai grija de puiul tau si sa faci cee ce consideri tu ca este mai bine pt tine pt el. Sa stii ca iti foarte bine alaturi de Dani este un baiat minunat. Succes si imi pare rau k trebuie sa iti parasesti tara, ….pur si simplu nu mi se pare corect.
Victoria May 26th, 2009 at 9:00 am

Mihaela iti doresc multa liniste , iubire si sanatate , a fi MAMA e cel mai minunat , iubesteti copilul si uitate in ochisori lui au cea mai calda privire, sint cei mai sinceri , sint singuri care TE IUBESC neconditionat bucurate de ei , de voi doi si vei sti intotdeauna ce ai de facut.
Ne-ai facut si adus multe bucurii si pt. asta TE FELICITAM din tot sufletul.
Flori May 26th, 2009 at 9:04 am

Pt.D-na Mihaela
Nu-mi gasesc cuvintele ca sa va spun cat m-a miscat editorialul dvs. din “Jurnalul”.Am ramas cu un gust amar,atat pt.faptul ca v-ati hotarat sa lasati tara asta in urma, cat si pt. faptul ca ati descris perfect mizeria si mocirla in care traim.
Aveti perfecta dreptate.
Ma gandesc ca daca o femeie puternica, cum sunteti dvs., care ati trecut peste toate rautatile si mizeriile care s-au scris,nu mai puteti indura si plecati, inseamna ca este grav,foarte grav.Traim cu totii intr-o societate avida de porcarii,manele si tot felul de specimene ce populeaza TV-ul.
Sper sa va gasiti linistea, oriunde va veti stabili, sper ca fiul dvs.sa nu cunoasca mizeria din tara sa, oamenii josnici ce i-au atacat familia.
Nu o consider o fuga din calea greutatilor, ci un pas lateral din calea prostiei,rautatii idioate si a oamenilor limitati.
O vad pe Mama Mihaela luandu-si puiul de manuta si plecand din societatea romanesca parsiva.
Nu ma indoiesc ca veti fi puternica in continuare,ca veti pleca cu fruntea sus(chiar daca sufletul va este trist).
Pacat de munca dvs.de-a lungul anilor, de tot Binele pe care l-ati facut,de noi toti pe care ne-ati bucurat.
Va salut , va respect,va doresc numai bine,dvs. si fiului dvs.
Ii multumesc lui Dani Otil pt.acest blog ce ne permite sa va transmitem gandurile noastre.
Sa fiti puternici!
mihaela d May 26th, 2009 at 10:04 am

cind te intorci? sa vii repede! da?
Kinga May 26th, 2009 at 11:25 am

Nu ma pot abtine sa nu comentez…

Bravo Mihaela! Mai intai, ai afirmat faptul ca nu-ti permiti sa achizitionezi un apartament (asta ca o jignire adusa noua,tuturor, nu de alta, dar lasa ca ne permitem noi toti cu venituri muuuuuuuuult sub cele ale tale…ma rog…), iar acum ne trezim ca te munti in tari gentile, cu aer curat si oameni, intr-adevar frumosi (n-am ce zice! e drept!)… Ne bucuram totusi ca tu ai aceasta sansa, aceasta posibilitate de a lasa totul in urma si sa o iei de la capat!
Toata puterea ta (pentru care esti atat de apreciata si stimata) si-a gasit apogeul! Sunt convinsa ca ti-e atat de greu sa lasi totul in urma, cariera, dragostea fata de Dani, familie, ….dar esti, repet, puternica…si iata- te-ai hotarat, pleci! Felicitari!

Pe mine m-ai dezamagit profund…
Sunt sigura totusi, ca Robert de Niro sau Pierce Brosnan au mai multe pe cap …si surpriza- nu pleaca niciunde! (pentru ei cred ca Luna ar fi o varianta buna totusi….) :-))
Tu in schimb, chiar nu mai rezisti presiunilor din tara si iubirii sufocante a lui Dani… mai sa fie, in ce tara traim! Da, in asta traim, din pacate!

Cu totii am vrea sa fugim cat ne tin picioarele! Cu totii asteptam o sansa! Pentru ca suntem tristi, suparati, bolnavi dar fara medicamentatie, infometati dar fara sansa unei paini pe masa, cu restante la consum, cu rate cacalau peste venituri, cu taxe de scolarizare, datorii, cu dintii stricati pentru ca nu avem bani de-o plomba, cu par unsuros pentru ca facem economie la apa sau mai rau, nespalati pentru ca ne-am obisnuit sa nu avem apa pe ulita din anii ‘60, nervosi si invidiosi pe cei care au, complexati….si lista e atat de lunga! Asta suntem noi marea majoritate!
Crezi ca noi toti n-am pleca? N-am lua-o de la zero altundeva?
Unde poate talentul, stradania, corectitudinea si bunatatea fiecaruia dintre noi va fi poate apreciata undeva? Pentru ca aici nu da nimeni 2 cepe degerate pe cei buni?!

Nu da vina pe 2 ziaristi de 3 lulele-3 surcele ca tu pleci! Nu e corect! Pleci pentru ca vrei, pentru ca asta crezi ca e mai bine pentru tine si copilasul tau! Pentru ca asta simti tu!

Nu lovi in noi, cei care ti-am facut raitingul, cei care am trimis un sms, ca tu sa strangi o parte din cei 7 mil de euro fonduri caritabile, cei care ti-am fost alaturi, am semnat petitia, ti-am transmis o vorba buna, o incurajare…

Pleci pentru ca, in sfarsit, ti-ai gasit puterea sa te gandesti doar la tine! Si asta nu e o rusine!
foula May 26th, 2009 at 12:29 pm

Ooops, Kinga! Mai toti am luat-o cu binisorul pana acum. Macar cu un bun ramas fata de fani, si tot a ramas datoare. In fond printre ei sunt multi care inca nu cred ca Dani a fost doar un capriciu si n-ar fi fair sa fie dezamagiti.
Felicitari pentru matinal, Razvan&Dani&Crudu!
Sunteti o echipa f. misto. Aproape ca am uitat duminicile in familie, cu voi.
Andreea May 26th, 2009 at 6:03 pm

Am intrat si eu dupa ceva timp sa citesc ce mai e pe site si uite ce scrie: Mihaela pleaca………din tara………
As vrea sa spun ca nu mi-ai placut atunci la inceputuri, si nu prea faceai mare lucru, in plus eu eram mai mica si prostutza, iar bunica te adora :))hahahahaha
Ce vreau sa spun e ca trebuia sa aplici ceea mai simpla si dureroasa(pt libertatea)tactica, indiferenta……Tu vorbeai tot timpul pe post de acest ziar si asta i-a ajutat pe ei mult. Eu care habar nu am de cine e si ce face libertatea, totusi m-am dus si am citit si eu dupa ce tot te auzeam pe tine. Asa ca tu le-ai facut lor publicitate, chiar daca nu ii vorbeai de bine insa oameni sunt curiosi si chiar daca nu mai auzisera de acest ziar l-au cumparat macar odata.
Nici acum nu e prea tarziu, in loc sa iei decizia de a pleca mai bine le-ai da in cap prin indiferenta. Nu mai lasa bulgarele asta plin de mizerii sa se rastogoleasca si sa devina si mai mare, si nici nu fugii crezand ca scapi de el. E cel mai usor sa fugi, insa nu e cel mai sanatos. Cu sigurantza esti distrusa psihic de toate porcariile astea care sunt facute de anumiti manelisti ai presei romane, dar nu te lasa invinsa, nu renunta asa usor……. Nu le mai face publicitate pe gratis, daca sriu ceva de tine nu pomenii nimic, lasa-i sa moara in mocirla proprie, dece sa te murdaresti si tu cu mizeriile lor. Nu mai face emisiuni cu oameni pe care nu ii placi, cu manelisti de tot felul, atat din muzica cat si din presa, televiziune, politica. Daca nu iti plac, nu ii chema numai ca sa faci audientza sau mai stiu eu de ce, ca sa fi egala si sa nu faci discriminari. Aiurea, incearca sa aduni in jurul tau numai pe cei care iti plac si uita de analfabeti si manelisti. Fi tu ceea care esti, ca doar faci emisiune de divertisment care culmea se numeste D in FAMILIE. Asa ca, da tu un exemplu ce inseamna familie si aduna langa tine numai pe cine iti place, ca asa e in familie. Nu cred ca invitam la masa vre-un verisor care a fost la puscarie sau mai stiu eu ce jigodie de om. Fi tu primul exemplu si arata unei populatii infestate de manele si taranisme si minciuni, cum sa isi formeze o familie, si pe cine ar trebuii sa avem langa noi.\
De foarte mult timp am vrut sa spun asta: sa nu mai vorbesti de ziarul ala imputit si de oamenii murdari ce impart numai mizerii in stanga si in dreapta, ca nu faci altceva decat sa ii ajuti si sa creezi un bulgar din ce in ce mai mare. Si vezi ca nu mai poti si te hotarasti sa pleci…… NU asta e solutia… Nu pt ca ii lasi pe ei sa castige, ci pt ca tu poti face diferenta. Trebuie sa termi ce ai inceput fara a lasa pe altii sa isi bage coada.
Sper ca nu am suparat pe nimeni….Si sa stii ca nici eu nu stau in tzara de ceva timp(ani buni) si nici nu cred ca mai vreau sa ma intorc cand vad cate magarii sunt acceptate in tara. Am invatat ceva ca daca tot vb de cei ce fac rau ii ajuti, le faci publicitate, insa daca ignorii pana la urma se plictisesc si se muta la alta masa. Trebuie sa faci ce e mai bine pt copilul tau in primul rand si apoi pt tine si pt cei care ii iubesti.
V-am pupat
Kinga May 26th, 2009 at 10:42 pm

Foula :-))) De ce-as lua-o cu binisorul? Nu ar fi corect fata de toti cei care o privesc duminica de duminica cu atata dragoste!
Trebuie sa intelegem ca, din punctul meu de vedere, Mihaela nu traieste o drama, oameni buni!!!!!! Dramele “au alta de poveste…”!!!
Ea pur si simplu a ales sa plece si sa lase cu buzele umflate toate femeile care vedeau in relatia ei cu Dani iubirea perfecta si pasiunea maxima… Traiau alaturi de ei tot ceea ce lor le lipsea acasa
Bine ai zis, Dani, din pacate a fost un capriciu… wake up people!!!
anto May 27th, 2009 at 10:37 am

imi pare rau ca ai cedat…mare pacat..

probabil ca presiunile erau prea mari.

important este sa-ti cresti copilul si sa-ti traiesti viata,care oricum e prea scurta.

ma intreb totusi daca pleci din tara cum va continua relatia du Dani.imi erati dragi.

oricum,ai toata admiratia mea.
anto May 27th, 2009 at 12:11 pm

DANI NU AI DE GAND SA FACI NIMIC?
OPRESTE-O!
elena May 27th, 2009 at 6:44 pm

Imi pare rau pentru asta Mihaela..sincer…:(:(:(:(:(:(:(:(:(…chiar ar fi asa urat fara tine in tara,dar te inteleg perfect dupa tot ce ai trecut si ce ti-au facut astia..din presa ziar si ce o mai fi ca acum ma duc la ei si le zic vreo doua de numai scrie nimeni nimic de tine sau de dani..si de nimeni in general pentru ca nu e frumos si scuze ca zic asta da sunt nesimtiti rau de tot…mi-as dori ca pe toti sa ii de-a afara…ufff…stiu ca tie greu Mihaela..daca asa e cel mai bene pentru tine si mai ales pentru copilasul tau eu te inteleg si te sustin orice ar fi..pentru ca,copilasul tau nu merita asa ceva…
A si cum se intreaba toata lumea ce va fi cu tine si cu Dani..eu cred ca voi stiti ce aveti de facut si va sustin si succes..si acuma sa radem putin..sa va inveselesc putin…o sa ii spun lu dani ca daca nu merge la mihaela oriunde o sa pleaca sa o vizitezi..ei bataita…:P:P..
va poop si va admir mult dragilor:*:*:*Mult Succes Mihaela si tot ceea ce vrei sa faci de acum incolo:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*:*
claud1u May 27th, 2009 at 8:48 pm

Draga mihaela,

Ma nunesc Claudiu, sunt din dolj. Mia ti mine cand ai facut emisiunea la craiova? a fost prima dara cand te`am vazut in realitatea. imi lace foarte mult de tine si regret plecarea ta din televiziune.
este fosrte adevarat ca avem o tara plina de jurnalisti jegosi. sper ca toate aceste scandaluri sa nu il afecteza pe Ayan, este un baioatel foarte frumos si bine crescut.
sper din tot sufletul ca dani sa nu ne faca vre`o surpriza si sa ne paraseasca si el:((.
va doresc viata lunga si fericita impreuna si sa ne auzim cu bine!
Chris May 28th, 2009 at 2:55 pm

Dani nu te lasa descurajat,blogareste in continuare si ai incredere in dragostea voastra,timpul le va rezolva pe toate.Sunteti minunati am2 ,pacat ca aveti mai multa sustinere sau macar nu sunteti lasati in pace.Bafta
anto May 28th, 2009 at 3:38 pm

nu imi vine sa cred ca vei pleca….

unde e mihaela optimista,hotarata,plina de viata,gata sa infrunte pe oricine pt a-si apara fericirea?si pana la urma unde e fericirea ta?

CUM RAMANE CU CE AI SCRIS IN LEGATURA CU DANI:si daca s-or mai gasi unii sa se intrebe ce-am gasit la barbatul asta….sa se uite atent la ei. sau la ele. si sa se intrebe ce gasesc la ei (sau la ele…) cand spun asta. cu toate riscurile, voi reveni si ma voi mandri cu el de fiecare data cand voua va va ridica o spranceana.

GANDESTE-TE….
alinA May 28th, 2009 at 5:45 pm

abia astept sa te vad duminica”live”
ce ma voi face cand vei pleca???
ooooffff!
pupici!
str corina May 31st, 2009 at 1:14 pm

Salut. Draga mea, e clar ca ai scandalizat mediocritatea, misoginii si diverse alte categorii de frustrati.Din punctul meu de vedere nu esti datoare decat tie insati si celor din inima ta, deci nu vad plecarea ta nici ca pe o renuntare, nici ca pe un abandon. Eu nu ti-am urmarit emisiunile constant, cum de altfel nu urmaresc nici alte emisiuni zilnic pentru ca mi-as petrece ziua racordata la televizor si gasesc asta chiar anormal, dar te-am urmarit de-a lungul anilor ca prezenta in viata publica si nu pot decat sa te admir. Cand iti va trece amarul si revolta si vei dori sa revii- daca vei dori sa o faci- o sa gasesti drumul inapoi dar tare ma tem ca vei gasi totul neschimbat, iar asta ti-o spune o optimista incurabila Cugetarea aceea ca “viata e o lupta” mi se pare o prostie. Viata e frumoasa si ideea e sa te distrezi si sa faci lucrurile care iti fac placere.
Iti doresc numai bine.
Nataly May 31st, 2009 at 9:59 pm

Ştiu de ce a scris Mihaela acest articol în exclusivitate pentru Marius Tucă: Marius, a spus că visul lui e ca la sfărşitul carierei să dea cu capul de masa din studio politicienii invitaţi, pentru că de-a lungul activităţii sale a fost nevoit să asculte atâtea minciuni spuse cu neruşinare de aceştia. Acest lucru l-a făcut Mihaela, prea devreme, din păcate. Oare să dau vina pe Marius Tucă pentru plecarea ei?
Oameni buni, de câte ori nu ne-a venit să strigăm din toţi rărunchii, poate mulţi am avut ocazia să o facem, măcar pentru a ne răcori şi nu a ţine în noi toată durerea sufletului ca să ne îmbolnăvim, atunci când suntem pe nedrept călcaţi în picioare..
Aşa e şi cu Mihaela, ca oricare om cinstit, care a ajuns la performanţă prin atâta muncă şi dăruire, se vede judecată, paradoxal, pentru că este liberă şi iubeşte, pentru că munceşte şi ajută oamenii (s-au răsturnat valorile în lumea asta), şi atunci, cum să nu îşi strige durerea de femeie? şi o face atât de bine, cu tot adevărul, că mă simt şi eu răzbunată. Îţi mulţumesc pentru vorbele aspre din acest articol, ţie şi/sau lui Marius.
Toţi “colegii”de breaslă, sau alţi proşti, cititori de articole proaste, o comentează pe Mihaela, fără să o asculte, doar să îşi facă audienţă, să câştige bani de pe urma numelui ei, sau pur şi simplu de proşti ce sunt, că orice tâmpit, acuma, poate să deschidă calculatorul şi să scrie căteva înjurături, că atâta îl duce capul. Îi urăsc pe toţi cei care scriu sau vorbeasc de rău de ea, cum spuneam, pentru audienţa lor proprie. Mai nou, văd pe internet (de nu i-aş mai vedea şi auzi), că, s-au apucat şi alde de Ciutacu, Brancu, Cartianu şi alţii (bărbaţi cică) să se agaţe cu aroganţă de numele Mihaelei, doar, doar de îi bagă şi pe ei publicul în seamă, oameni de la care mă aşteptam să ia o atitudine pozitivă faţă de plecare Mihaelei, dar ei îşi alungă profesorul. Îi urăsc şi pe cei care vor să scrie sau să spună şi ceva de bine dar nu o fac (mă refer aici la oamenii cu un nume grele din breasla jurnaliştilor).
Nimeni nu vede/nu vrea să vadă mesajele trimise de ea prin tot ce scrie, prin tot ce spune. De exemplu, încă de pe 15/05/2009 în articolul din Jurnalul Naţional ne-a scris că pleacă: “România e de prea multe feluri, cred că de aceea nu-şi găseşte liniştea, drumul, conducătorii potriviţi sau oamenii valoroşi. Poate de aceea îşi pierde identitatea pe zi ce trece… şi pe noi, cei care am crezut că putem s-o ajutăm cu ceva. Ne închidem tot mai mult în Românii mici, egoiste şi ne cerem autonomia de a ne rostogoli, ca bila hamsterului din desenul animat Bolt, doar în direcţia la care visăm.”
În tot ce spune şi face Mihaela, eu văd un manifest trimis către români: ne cheamă să ne trezim şi să luăm atitudine faţă de cei care ne lovesc, fără ca noi să fi făcut ceva rău, să facem ceva pentru noi, pentru copii noştrii, cât nu e prea târziu. Şi ne-ar fi foarte simplu, pentru că avem un lider, pe dânsa. Dar se pare că e prea târziu, liderul pleacă şi e vina noastră, asta merităm dacă stăm spectatori şi scuipăm seminţe…
Suntem o naţiune care îşi alungă performerii din ţară, adică suntem o naţiune pierdută.
Mihaela, să dea Domnul ca acest nou drum al tău să fie spre ceea ce vrei tu să faci: film, regie, scenariu, proză, Cannes, Hollywood…
Să fii fericită!
angy June 1st, 2009 at 5:40 pm

…nu merita sa plangi pentru nimeni,iar cei care merita nu te vor face sa plangi….
anto June 2nd, 2009 at 10:20 am

interesant…

intrati toti pe http://www.daniotil.ro si vorbiti doar despre mihaela…el?….
misteri June 2nd, 2009 at 1:07 pm

nu-i rautate , este un gand sincer
ai un copil , ii doresc sa fie sanatos, mintos si fericit
tu, este bine sa iei o pauza, poate reusesti sa te impaci cu tine,sa-ti termini studiile (chiar si la varsta asta)
priveste-te adanc in suflet si analizeaza tot ce este acolo.
esti singura care trebuie sa te judeci - just, drept, cinstit
sa ai curajul de a -ti analiza viata ( este mare lucru), sa fii sincera cu tine si daca chiar iubesti pe cineva - sincera cu el
nimeni nu este de neinlocuit pe lumea asta (poate doar acea putere divina- D-zeu)si daca chiar il iubesti pe Dani - nu uita ca si el este copilul cuiva care chiar isi doreste sa fie fericit
sacrifica tot ce ai mai bun pentru realizarea copilului tau.
ai gresit prea mult si-ti vei curata pacatele doar daca vei putea fi……..numai o mama buna
la varsta ta iubirea trebuie sa fie, doar……….copilul
daca nu vei face asta vei regreta , da-i ceea ce i-ai rapit pana acum - linistea, armonia de a se dezvolta frumos, caldura, caminul
barbati au fost si vor mai fi inca (dar noi mamele avem datoria de a-i creste frumos, de a le innobila sufletul , viata, de a le da sa soarba din marea nesecata a culturii, de a le deschide noi orizonturi, fara sa le ingradim libertatea)
impaca-te mai intai cu tine si atunci vei putea fi mai buna, daruind bunatate fara sa astepti ceva in schimb
numai asa vei putea demonstra ca esti… puternica
foula June 3rd, 2009 at 9:26 pm

Si despre ce-ai vrea sa vorbeasca el in lipsa ei? A construit destul, a ajutat din plin, s-a maturizat mult prea devreme. Si-o fi luat si omul o pauza acum. Relax, Dani! Prietenii virtuali iti sunt aproape.
cineva June 3rd, 2009 at 9:46 pm

Buna!

Este pentru prima data cand scriu.
Sunt dn Brasov. Am uncopil de varsta lui Ayan. Ne-am cunoascut anul trecut la Balul Rotary.Putini stiu ca nu ai cerut un sfant ca sa vii la aceasta Gala, desi aveai casa plina de copii.Stim cu totii cum ai reusit sa ne ajuti sa strangem banii pentru cei nevoiasi. Stiu ce faci pentru copii de la Hospice Casa Sperantei.
Nu stiu ce e in sufletul vostru. Stiu insa ca nu poti sa renunti asa usor. pentru noi toti copilul este unicul tel de a trai pe lumea asta. Esti cel mai bun om de televiziune, de acord te retragi in plina glorie, dar poate ar fi bine inca un pic de ragaz. Esti o excelenta profesionista, ceea ce faci tu nu va face altcineva oricat va incerca si se va stradui, tu stii asta.
In al doilea rand, Dani te adora, te are doar pe tine, nu renunta la aceasta iubire….nu se merita.Gandeste-te cand ai fost ultima data fericita? Copii nostri pot urma gradinite si scoli particulare, apoi cu facultatea vedem…
Presa, da-i naibii, asta stiu, asta fac…cei oropsiti cu suletul ASTA citesc. noi suntem deasupra , oricum.

Daca e ceva ce nu stim noi,atunci poate e mai bine pentru tine, fa cum crezi, dar gandeste de 2 ori…
“Cand a iubit intaia oara
Si s-ancrezut in fericire
I-a curs din ochi stralucitoare
O lacrima de multumire.

Apoi, cand ea il parasise
Si-acuma alta il iubea
La dezmierdarile ei simple
El, neincrezator, zambea.

Si-atunci, l-am intrebat ironic
Cand a fost oare fericit:
Plangand, iubind intaia oara,
Sau azi razand, cand e iubit?”
Dana Baicon June 5th, 2009 at 8:55 am

BRAVO MIHAELA!
Pentru articolul de astazi, 05.06.09 din “Jurnalul national”!
Bravo pentru ca ai pus inca o data punctul pe “i” si le-ai explicat asa-zisilor “ziaristi” ca nu au dreptul sa carcotasca atata timp cat ei nu au facut NIMIC pentru Romania (sau macar pentru viata lor), in afara de faptul ca promoveaza nonvalori la ore de maxima audienta si arunca cu noroi in oamenii de valoare - vezi mizeriile scrise in ziar despre cea mai mare gimnasta a lumii (mi-e greata!!!!!!!!!!!!) . NU am auzit vreun jurnalist sa se declare revoltat de acest lucru. Nu obiecteaza nimeni, cand Nadia - eticheta Romaniei pana la urma - este tarata in gunoi de niste NULITATI de oameni, celebri doar la ei pe scara blocului. Unde sunt “ciutacii” si “bichirii” si “ionestii” sau alti “deontologi”?????????
Daca mergi in strainatate, iar oamenii de acolo nu stiu unde se afla Romania pe harta, le spui de Nadia, de Hagi, de Nastase sau Tiriac si in acest fel ii ajuti sa localizeze tara ta si sa nu te considere venit din nu stiu ce loc uitat de lume. In putinele dati cand am fost plecata din Romania, m-am “legitimat” cu HAGI (adica atunci cand vanzatorul de la un magazin face o figura ciudata pt ca nu stie de unde esti este suficient sa spui “Romania - Hagi” si obtii zambetul lui automat). Nu cred ca stie cineva din afara, de sexybraileanca sau piticul porno sau ciutacu, sau bichir sau ETC. …. din pacate pentru ei. Asa ca asteptam de la acesti oameni, de la care avem pretentia ca sunt Jurnalisti sa nu mai arunce cu laturi in cei care chiar au facut ceva pentru Romania (a se vedea toate campaniile umanitare ale Mihaelei, toti banii stransi si folositi pentru Romania si pntru cei care traiesc in ea, indiferent de pedigree) si sa ia atitudine impotriva celor care fac tot posibilul sa demonstreze ca suntem un neam de dobitoci, un popor porno int-o sexy-romanie…..(includ aici si Consiliul National al Audiovizualului).
Inca mai sper ca mai sunt oameni inteligenti in tara asta (sper ca nu au plecat toti) si ca poate intr-o zi se va schimba ceva.
Letitia Jurca June 7th, 2009 at 6:33 pm

E duminica! Ziua a trecut f.f. greu. Mi-a lipsit emisiunea ‘Duminica in familie’, emisiunea TA Mihaela. Emisiune unde vedeai de toate. Si mai ales unde vedeai valori. Pacat ca niste … nu stiu cum sa le spun, care pretind ca iubesc Romania, ca sunt sensibili la cuvantul ‘tara’, nu sunt sensibili si la valori. Oare de ce trandafirii sunt lasati sa se ofileasca si sunt ingrijiti spinii si urzicile? Si eu m-am saturat de tara asta, mai precis de oamenii care o conduc, de cei care ajung in posturi care-ti fac viata un calvar. Dar pentru mine e prea tarziu sa plec. Bine faci Mihaela, pleaca si-ti apara copilul ca e un dar al tau de la Dumnezeu. Va doresc tot binele din lume.
AHumanBeing June 10th, 2009 at 10:09 am

3.Stand up for your beliefs!

2.Follow your dream!

1.Follow your HEART!
AHumanBeing June 10th, 2009 at 10:11 am

mesajul de mai sus e pentru voi doi, Mihaela & Dani
Raluca June 12th, 2009 at 12:44 am

imi pare sincer rau ca pleci….
imi va fi dor de tine…
iti doresc tot binele din lume!
Corina June 21st, 2009 at 10:22 pm

Mihaela, multumesc pentru toti acesti ani in care m-am maturizat alaturi de tine! Am aproape 24 de ani si am invatat de la tine sa privesc Romania in ochi si sa am curajul sa spun ceea ce vreau si ceea ce gandesc! Regret ca nu te voi mai vedea! Sper doar ca vei reaparea la un moment dat!
Mult succes in tot!
moni_diana June 25th, 2009 at 11:13 pm

Tradiţionala urare “sănătate” ţine loc de orice alte cuvinte pe care le-am putea spune cunoscuţilor sau celor dragi, dar ne e atât de la îndemână să repetăm ce-am auzit la alţii, să folosim formule de politeţe şi de salut convingătoare şi verificate, decât să scormonim printre cuvinte şi expresii ca să căutam altele….

A fost o vreme când ştirile diverselor televiziuni se încheiau cu urări atent căutate de redactori: “o seară de poveste”, “o seară de vis”, “o seară albastră”. Numai că s-a ajuns rapid la formulări ridicole - “o seară captivantă” sau “o seară de film”, de rămâneai derutat, pe gânduri, mult după ce se terminau ştirile - să fie acţiune, comedie, documentar, desene animate, dramă? Scurt metraj? Peliculă sau…? În fine, au redus creativitatea la banalul “o seară frumoasă” şi au ales simplitatea, cea mereu netrădătoare.

Revenind la “sănătate!” - urarea cu care ne încheiem conversaţiile, întâlnirile, grijile pentru textul de felicitare şi cu care dăm tuturor senzaţia că ne pasă. Zicem cu înţelepciune “să fim sănătoşi” sau “sănătate să fie, că în rest avem de toate sau… că e mai bună decât toate” de parcă grija sănătăţii noastre a fost atribuită din moşi strămoşi mereu altcuiva.

Ne aşteptăm ca sănătatea să ne fie dată ca norocul la loto, fără ca noi să avem vreo obligaţie în acest sens. Toţi fumătorii pe care-i cunosc (şi pe care sper să-i văd şi în varianta lor cea mai bună, de nefumători) rostesc urarea cu adâncă semnificaţie şi mulţumesc de câte ori li se spune “să fie sănătoşi” - deşi, cu fiecare ţigară îngropată în plămâni, sunt tot mai galbeni şi mai bolnavi… Ţigara aduce în fumul ei amăgitor mai toate bolile grave, duşmance aprige ale sănătăţii fumătorului, dar şi ale celui care respiră prin preajmă. Mâncăm gras, sărat, greu, aiurea combinat, cu e-uri şi coloranţi, cu conservanţi şi înlocuitori, total nepotrivit cu matricea organismului, dar ne urăm cu sfinţenie “sănătate”, chiar şi cu gura plină de tot ce ne face rău. Nu conştientizăm răul decât pe patul de spital şi încă vreo 2-3 zile după externare…, după care ne luăm cu viaţa din nou, povestim cum era să murim şi ne întoarcem la toate obiceiurile noastre proaste, despre care nu ne place să vorbim, despre care nu ne place să fim certaţi…

Ne minţim în atâtea privinţe, dar cea mai gravă minciună cu care trăim ca într-o căsnicie gri e despre sănătatea noastră - nu putem invoca la nesfârşit sărăcia sau lipsa de timp, pentru că sănătatea nu vrea sacrificii materiale şi nici ore suplimentare, ci vrea doar s-o înţelegem. Prima regulă ar fi să ne cunoaştem organismul şi să-i învăţăm semnalistica - nu ne trebuie cursuri speciale, ci o minimă lectură şi o permanentă atenţie la ceea ce ne transmite, cu atâta înţelepciune şi cumpătare, trupul nostru. Pe urmă, ar trebui să înţelegem că o zi fără sport, fără măcar 15 minute de alergare sau mers rapid pe jos, înseamnă o zi în minus de viaţă… Nu-ţi trebuie abonamente la săli, nu-ţi trebuie echipamente şi antrenori personali, dacă viaţa ta nu a luat asta în calcul la buget - îţi trebuie doar inteligenţa de a acţiona la timp în favoarea ta.

Sănătatea trupului şi-a minţii nu reprezintă numai un noroc primit la naştere, ci şi poate singura obligaţie reală faţă de noi înşine.

Sănătatea e primul semn că suntem în stare să iubim - ce-i drept, pe noi înşine, dar şi pe cei dragi, dacă noi le gătim sau organizăm frigiderul - când ai grijă de propria-ţi sănătate, înseamnă că ştii multe despre ambiţie, puterea de a te abţine, capacitatea de a nu lua mai mult decât ai nevoie, calitatea de a cunoaşte ceea ce iubeşti… Nu suntem graşi pentru că suferim de-o boală, ci pentru că n-avem ambiţie să ne smulgem dulciurile şi grăsimile şi pâinea din faţă. Suntem leneşi şi gâfâim nu pentru că avem o viaţă grea, ci pentru că nu suntem în stare să ne desprindem de emisiuni nocive despre vieţile sinistre ale unora spre a face o plimbare sau o alergare şi nici să ne ridicăm fundul mare de pe scaunul de la serviciu sau de la calculator spre a face orice fel de mişcare. Tenul femeilor nu e îmbătrânit de la lipsa vreunei creme scumpe sau a unui tratament cosmetic minune - ci pentru că nu ştiu să bea apa cea mai sănătoasă, ci sucuri acidulate şi alcool, fumează sau stau în fumul altora, se fardează prea mult şi cu parabeni dăunători, mănâncă prost, dorm pe apucatelea şi nu mai ştiu să fie senine. Fundul şi talia lor nu s-au mărit de prea mulţi copiii sau griji, ci pentru că n-au avut şansa de a fi educate spre a se ocupa şi de ele, nu numai de cei din jur. Pentru că nu şi-au format deprinderea de a păstra măcar o jumătate de oră a lor, în care să nu facă decât genuflexiuni, flotări, abdomene, fandări, mişcări de stretching, dans… Suntem nesănătoşi pentru că suntem apăsaţi de griji şi de tristeţi, de depresii pe care nici nu ştim să le recunoaştem şi de oameni care nu ne înţeleg.

Îmi aduc aminte ce bine dorm după ce merg la un spectacol sau un concert în care sufletul meu primeşte tot ce are nevoie… Sau după o zi în care n-am citit nici o mizerie de ziar şi n-am deschis deloc televizorul… Sau cu ce zâmbet şi cu linişte adorm după ce mi-am petrecut seara cu oameni dragi şi buni… Ce somn adânc şi cu ce zâmbet m-am trezit după ce mi-am petrecut o bună parte din noapte citind Jurnalul Oanei Pellea… Există atâtea feluri de a te linişti, există atâţia oameni cu proprietăţi curative, există încă spectacole grozave, există concerte cu Dan Grigore şi Angela Gheorghiu, cu Tudor Gheorghe sau Mihai Mărgineanu, cu Alexandru Tomescu sau Mandinga, se încheie stagiunea la Filarmonică, se întâmplă atâtea lucruri minunate în ţara asta despre care ştim numai noi, cei câţiva oameni încă sănătoşi…

A ura întruna “sănătate” fără a şti despre ce vorbeşti, fără a respecta o minimă convenţie între tine şi trupul tău, e la fel cu a minţi întruna, fără ruşine pe toţi cei care-ţi ies în cale. Şi pe tine, mai ales. E la fel de ipocrit cu a vorbi despre defectele altora fără a ţi le vedea pe-ale tale. Sau fără a le vedea calităţile, minunăţiile de sub nesiguranţă.

Poate n-ar fi rău, până la clarificarea situaţiei dintre noi şi trupul nostru, dintre creier şi suflet, dintre noi şi ceilalţi, să începem să abordăm şi alte urări care definesc la fel de bine aspiraţiile oamenilor buni. Cum sănătatea e una din condiţiile de bună funcţionare şi existenţă pe lume, de ce nu ne-am putea ura şi: “cinste, prietene!”, “adevăr, amice!”, “respect, omule!”, “frumuseţe, copilule!”, “coerenţă, colega!”, “ambiţie, tinere!”, “bun-simţ, domnule!”… şi atâtea altele.

Întrebarea de pus pe gând azi: Dacă trupul tău ar vorbi cu tine, despre ce crezi că te-ar certa cel mai tare?
moni_diana June 25th, 2009 at 11:21 pm

ASTAZI LA EXAMENUL DE MATURITATE IN ITALIA UNA DINTRE TEME (CACI AICI SISTEMUL NU SE BAZEAZA PE MEMORIZAREA UNOR COMENTARII)A FOST SA SCRII VREO 5 PAGINI DESPRE DRAGOSTE….de pus pe gand.
AM OBSERVAT CA PE SITU-UL JURNALULUI NATIONAL APAR DIVERSI INDIVIZI CARE COMENTEAZA AIUREA, EU V-AS PROPUNE SA COMENTAM “DE PUS PE GAND” SI PE ACEL SITE POATE ASA NE SCHIMBAM PUTIN CU TOTII.
ma bucur ca te muti la Monte Carlo, am fost in vizita saptamana trecuta, contactul cu fanii il poti pastra uite-asa scriind in jurnalul national (caci e si online ) si aici. Si eu as trai acolo, dar ma despart 170 km, quindi cand mi-e dor sa vad paradisul dau o fuga
mony.italia
Alina June 29th, 2009 at 9:00 pm

Mihaela,

macar tu poti sa pleci. Noi, altii, suntem nevoiti sa ramanem si sa suportam. Te invidiez. Iar Dani poate face enduro sau sari peste munti oriunde in lumea asta. Desi diminetile nu mi-ar fi la fel fara emisiunea lor, fiecare traieste pentru el, nu pentru restul lumii.

Multa bafta!
moni_diana July 10th, 2009 at 11:11 pm

JURNALUL 10.07.2009 mihaela radulescu
Campaniile Jurnalul | Jurnalul de SchiJurnalul Shop | RSS | English 23:58Vineri10 iulie 2009BucurestiMIN 16°CMAX 29°CMai mult
CautaExotic Teatru Destinaţii turistice Arte Muzică Mass-media Carte Editorial Observator Politic Economic Externe Diaspora Calendar Cetateanul Şcoală Muncă Trafic Ţigan în loc de rom Biblioteca pentru toţi Special Eveniment Interviu Reportaj Istoria Comunismului Istorie politica Viaţă sănătoasă Bun de consum Alimentaţie sănătoasă Suflet Pagina de suflete Bio Gastronomie Verde! AntiMonden Moravuri Pitzi Magazin Video Alege România City breack Ghidul drumeţului Globetrotter Gurmand Travel news Sport JO 2008 Ski Express IT High-Tech Sanatate Bucatarie Casa Mea TV Editie de colectie Scanteia Zoom Turism SPECIAL OBSERVATOR VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ CULTURĂ ANTIMONDEN JURNALUL DE DUMINICĂ SPORT IT&C TURISM SUPLIMENTE MULTIMEDIA Sunt aici: Jurnalul / Observator / Editorial / Femeia imposibilăDE PUS PE GÂND
Femeia imposibilă
Sunt cel mai necâştigător model de femeie. N-am fost niciodată o frumuseţe. Nu cred că ar putea spune decât vreun bărbat care m-a iubit cu adevărat că sunt o femeie frumoasă. Pentru restul lumii sunt ori urâtă (dacă mă urăşti foarte tare numai-tu-ştii-de-ce), ori o gagică mişto… ori o muiere interesantă, ori pur şi simplu Femeie.
Deşi la proba cu măsurătoarea trec bine - am înălţimea potrivită, kilogramele potrivite, glezna fină şi talia mică, la proba accesibilităţii nu prea am avut şanse. Nu ştiu să-mi dau ochii peste cap, nu ştiu să mă prefac şi nici să fiu neajutorată. Dimpotrivă. Sunt modelul oribil de femeie, care se descurcă singură şi dacă a rămas în pană cu maşina, şi dacă s-a rătăcit noaptea cu motorul prin pădure, şi dacă trebuie să scrie romane cu copilul pe genunchi, şi cu mâncarea pe foc, în timp ce se încinge fierul de călcat şi se anunţă 10 musafiri hămesiţi la cină.

N-am învăţat nici până la vârsta asta să mă plâng că mi-e greu sau să cer ceva pentru mine. De aceea, primesc rar ce am nevoie, şi când nu primesc deloc, mă resemnez şi cel mult plâng puţin în baie, în timp ce-mi îngrijesc manichiura şi pedichiura, după ce s-au culcat toţi cei de care s-a întâmplat să am grijă. De dragul lor ţin morţiş să fiu impecabilă în orice context, ceea ce e atât de uşor trecut cu vederea, căci pare… firesc. Deşi nu e.

Cand bântui prin galerii de artă sau anticariate, când mă pierd în muzee sau în librării, când stau în randul 5 la Filarmonică sau în vârful balansoarului din parcul unde-mi scot copilul, trec, cel puţin în România, drept vedeta care vrea să pară altceva decât e. În străinătate, în aceleaşi contexte, acolo unde absolut nimeni nu mă ştie, simt cum ridic sprâncene peste priviri ce nu coboară spre a evalua prosteşte, ci spre a admira. Acolo mi-e bine şi am toţi fiorii pe care femeile ca mine nu au cum să-i încerce aici, decât foaaarte rar.

Sufăr de o gravă dedicaţie pentru cei la care ţin, fiind în stare să prestez absolut orice fel de muncă în folosul comunităţii mici sau mari în care trăiesc. Am şi un alt mare păcat - pentru că vreau să fiu iubită şi tânjesc după un dram de iubire-esenţă, mă fac frumoasă, mă fardez decent şi mă amenajez, de mereu altora li se pare că n-am altă treabă, că nu-s oboistă şi n-am nici o grijă pe lumea asta. Probabil că dacă aş fi învăţat la timp să fiu puţin îngălată, puţin încercănată, puţin tristă de faţă cu lumea şi puţin neajutorată, aş fi fost femeia iubită care ar fi spus azi altă poveste despre ea.

Sunt categoric modelul de nevastă - dovadă şi faptul că mai toţi bărbaţii din viaţa mea m-au luat sau m-au vrut de nevastă. Cu mine, organizatoric vorbind, viaţa e perfectă - bărbatului de lângă mine nu-i lipseşte nimic - de la mâncare caldă la haine zvântate şi călcate, de la micul dejun la sex de câte ori şi în ce fel are el poftă, de la adaptarea la orice tip de anturaj până la liniştea şi dulcea neplictiseală în doi…

Ştiu să fac din orice locuinţă un cămin, ştiu să-l învăţ rapid, ca pe un manual, pe celălalt, ca să nu scurtcircuitez armonia, nici măcar din greşeală. Atâta doar că eu nu vorbesc niciodată despre ce mi-ar plăcea mie, eu nu ştiu să încep ziua şi agenda cu mine, ci cu el, cu familia şi abia apoi cu restul lumii pentru care e posibil să fiu folositoare în diverse chipuri.

Uneori, când am iubit cu adevărat, până la plăsele, până când am trăit cu totul pentru cel de lângă mine, am greşit colosal crezând că tot ce dau mi se va întoarce în vreo formă, îmi va hrăni şi umple sufletul, într-o bună zi. Uneori, chiar s-a întâmplat şi atunci am trăit acele sublime, minuscule şi vitale momente de fericire. Le-am preţuit, le-am înrămat, îmi sunt dragi ca nişte flori presate într-o carte, nu le-aş arunca la nici o curăţenie aprigă din viaţa mea. Sunt ale mele, le-am meritat şi mi-au făcut ochii să strălucească. Atunci probabil c-am fost şi foarte frumoasă…

Faptul că nu sunt geloasă şi nu-mi agasez bărbatul cu tâmpenii muiereşti a fost mereu o calitate… până când a fost încălcată graniţa şi bărbaţilor li s-a părut că pot accesa orice altă femeie de la care se pot întoarce mereu la cea iniţială, adică eu…

În alte lumi sunt prea arătoasă ca să trec neobservată. Şi odată observată, constat că sânii şi fundul meu nu-mi sunt de mare folos pentru suflet şi conversaţie deşteaptă, ci pentru un mediu mult mai puţin pretenţios, situat anume mult mai jos… şi la distanţă de creier şi de suflet.

Staţi liniştiţi. Ceea ce pare o reclamă e o imensă nefericire. Nici o femeie ca mine nu e fericită. Fiţoasele, sclifositele, doamnele, divele, pitzipoancele, cucoanele, alintatele DA. Pentru ele fericirea există mereu, pentru modelul meu, nu. Şi ştiţi bine că sunteţi o grămadă ca mine şi zâmbiţi în formă de cireaşă amară acum…

Bănuiesc că e cel mai enervant text pe care l-am scris vreodată, deoarece are, pentru răutacioşi, arome de paranoia şi nuanţe de cenuşiu inexplicabil. Dar e un exerciţiu bun, de încercat şi acasă, de către oricine caută nişte răspunsuri despre el şi s-a săturat puţin de criză, politică, forumuri, bani, frigider, curăţenie, sărăcie şi ploaie…

Întrebarea de pus pe gând azi: cine din cei apropiaţi îţi apreciază cu adevărat calităţile şi-ţi priveşte cu drag defectele?…
moni_diana July 10th, 2009 at 11:12 pm

JURNALUL 10.07.2009 mihaela radulescu
Femeia imposibilă
Sunt cel mai necâştigător model de femeie. N-am fost niciodată o frumuseţe. Nu cred că ar putea spune decât vreun bărbat care m-a iubit cu adevărat că sunt o femeie frumoasă. Pentru restul lumii sunt ori urâtă (dacă mă urăşti foarte tare numai-tu-ştii-de-ce), ori o gagică mişto… ori o muiere interesantă, ori pur şi simplu Femeie.
Deşi la proba cu măsurătoarea trec bine - am înălţimea potrivită, kilogramele potrivite, glezna fină şi talia mică, la proba accesibilităţii nu prea am avut şanse. Nu ştiu să-mi dau ochii peste cap, nu ştiu să mă prefac şi nici să fiu neajutorată. Dimpotrivă. Sunt modelul oribil de femeie, care se descurcă singură şi dacă a rămas în pană cu maşina, şi dacă s-a rătăcit noaptea cu motorul prin pădure, şi dacă trebuie să scrie romane cu copilul pe genunchi, şi cu mâncarea pe foc, în timp ce se încinge fierul de călcat şi se anunţă 10 musafiri hămesiţi la cină.

N-am învăţat nici până la vârsta asta să mă plâng că mi-e greu sau să cer ceva pentru mine. De aceea, primesc rar ce am nevoie, şi când nu primesc deloc, mă resemnez şi cel mult plâng puţin în baie, în timp ce-mi îngrijesc manichiura şi pedichiura, după ce s-au culcat toţi cei de care s-a întâmplat să am grijă. De dragul lor ţin morţiş să fiu impecabilă în orice context, ceea ce e atât de uşor trecut cu vederea, căci pare… firesc. Deşi nu e.

Cand bântui prin galerii de artă sau anticariate, când mă pierd în muzee sau în librării, când stau în randul 5 la Filarmonică sau în vârful balansoarului din parcul unde-mi scot copilul, trec, cel puţin în România, drept vedeta care vrea să pară altceva decât e. În străinătate, în aceleaşi contexte, acolo unde absolut nimeni nu mă ştie, simt cum ridic sprâncene peste priviri ce nu coboară spre a evalua prosteşte, ci spre a admira. Acolo mi-e bine şi am toţi fiorii pe care femeile ca mine nu au cum să-i încerce aici, decât foaaarte rar.

Sufăr de o gravă dedicaţie pentru cei la care ţin, fiind în stare să prestez absolut orice fel de muncă în folosul comunităţii mici sau mari în care trăiesc. Am şi un alt mare păcat - pentru că vreau să fiu iubită şi tânjesc după un dram de iubire-esenţă, mă fac frumoasă, mă fardez decent şi mă amenajez, de mereu altora li se pare că n-am altă treabă, că nu-s oboistă şi n-am nici o grijă pe lumea asta. Probabil că dacă aş fi învăţat la timp să fiu puţin îngălată, puţin încercănată, puţin tristă de faţă cu lumea şi puţin neajutorată, aş fi fost femeia iubită care ar fi spus azi altă poveste despre ea.

Sunt categoric modelul de nevastă - dovadă şi faptul că mai toţi bărbaţii din viaţa mea m-au luat sau m-au vrut de nevastă. Cu mine, organizatoric vorbind, viaţa e perfectă - bărbatului de lângă mine nu-i lipseşte nimic - de la mâncare caldă la haine zvântate şi călcate, de la micul dejun la sex de câte ori şi în ce fel are el poftă, de la adaptarea la orice tip de anturaj până la liniştea şi dulcea neplictiseală în doi…

Ştiu să fac din orice locuinţă un cămin, ştiu să-l învăţ rapid, ca pe un manual, pe celălalt, ca să nu scurtcircuitez armonia, nici măcar din greşeală. Atâta doar că eu nu vorbesc niciodată despre ce mi-ar plăcea mie, eu nu ştiu să încep ziua şi agenda cu mine, ci cu el, cu familia şi abia apoi cu restul lumii pentru care e posibil să fiu folositoare în diverse chipuri.

Uneori, când am iubit cu adevărat, până la plăsele, până când am trăit cu totul pentru cel de lângă mine, am greşit colosal crezând că tot ce dau mi se va întoarce în vreo formă, îmi va hrăni şi umple sufletul, într-o bună zi. Uneori, chiar s-a întâmplat şi atunci am trăit acele sublime, minuscule şi vitale momente de fericire. Le-am preţuit, le-am înrămat, îmi sunt dragi ca nişte flori presate într-o carte, nu le-aş arunca la nici o curăţenie aprigă din viaţa mea. Sunt ale mele, le-am meritat şi mi-au făcut ochii să strălucească. Atunci probabil c-am fost şi foarte frumoasă…

Faptul că nu sunt geloasă şi nu-mi agasez bărbatul cu tâmpenii muiereşti a fost mereu o calitate… până când a fost încălcată graniţa şi bărbaţilor li s-a părut că pot accesa orice altă femeie de la care se pot întoarce mereu la cea iniţială, adică eu…

În alte lumi sunt prea arătoasă ca să trec neobservată. Şi odată observată, constat că sânii şi fundul meu nu-mi sunt de mare folos pentru suflet şi conversaţie deşteaptă, ci pentru un mediu mult mai puţin pretenţios, situat anume mult mai jos… şi la distanţă de creier şi de suflet.

Staţi liniştiţi. Ceea ce pare o reclamă e o imensă nefericire. Nici o femeie ca mine nu e fericită. Fiţoasele, sclifositele, doamnele, divele, pitzipoancele, cucoanele, alintatele DA. Pentru ele fericirea există mereu, pentru modelul meu, nu. Şi ştiţi bine că sunteţi o grămadă ca mine şi zâmbiţi în formă de cireaşă amară acum…

Bănuiesc că e cel mai enervant text pe care l-am scris vreodată, deoarece are, pentru răutacioşi, arome de paranoia şi nuanţe de cenuşiu inexplicabil. Dar e un exerciţiu bun, de încercat şi acasă, de către oricine caută nişte răspunsuri despre el şi s-a săturat puţin de criză, politică, forumuri, bani, frigider, curăţenie, sărăcie şi ploaie…

Întrebarea de pus pe gând azi: cine din cei apropiaţi îţi apreciază cu adevărat calităţile şi-ţi priveşte cu drag defectele?…
alinA July 19th, 2009 at 11:15 am

sunt super articolele din jurnalul!
de cateva ori am incercat sa iti scriu pe adresa mihaela.radulescu@jurnalul.ro dar,se intorc mesajele
de ce?
ne este dor de tine !!!
cand vii sa lansezi cartea???
Gabriela Szilagi July 31st, 2009 at 10:58 am

Draga Mihaela,

Doamne cat esti de frumoasa pe dinauntru si pe dinafara!

Cati oameni pot rezona cu tine? Extrem de putini, pentru ca nu au cum sa te inteleaga sau sa te aprecieze atata timp cat ei nu contin macar 1% din calitatile tale.

Sunt alaturi de tine si plang pentru nedreptatile pe care ti le fac prostii. Iarta-i, ca tu poti! Apoi ignora-i pana cand vor intelege ce au facut.

Bucura-te de tine si de Ayan, cauta oameni ca tine ca sa poti vorbi pe unda ta si bucura-te si de noi, cei care iti purtam stima si admiratie.

Daca as fi fost in situatia ta, de fiecare data as fi ales sa fac ca tine. Bravo!

Gabriela Szilagi
Denisa August 2nd, 2009 at 11:17 pm

Am citit si am ramas muta!Nu prea sunt la curent cu barfele din ziare…..
Mihaela….sa ai bafta!Si nu uita…ai ramas in inimile multor romani….si asta nu ti-o poate lua nimeni!
Anelisse August 6th, 2009 at 5:07 pm

Azi dimineata am primit in dar cartea scrisa de tine,pe care de altfel am cautat-o in librarie,dar a fost de negasit.Pentru inceput mi-a inveselit ziua,acum 20 de minute am terminat-o,mi-a imbogatit existenta.Slava Domnului ca eram mancata cand am primit-o ,ca nici pentru a lua masa nu am putut sa mi-o dezlipesc de maini.Asteptam vesti de la tine si negresit exista si persoane pentru care existenta ta e marcanta,imi asum ceea ce zic.
Camix August 13th, 2009 at 9:13 pm

Problema vieţii hărţuite a vedetelor nu e nouă în Romania. Şi, mai mult decât atât, nu e nouă niciunde pe glob. Sunt cazuri prea bine cunoscute de vedete terminate - într-un fel sau altul - de către presă. Şi sunt cazuri mult mediatizate, sigur le ştiţi foarte bine.

De aceea, incriminarea României ca loc imposibil de trăit pentru persoane publice faţă de alte locuri nu stă. Personal, nu cred că poţi fi cunoscut şi apreciat într-un loc de faimă şi civilizat (cum e şi monte carlo, de exemplu) şi să nu fii injurat, hărţuit de camere, împiedicat să dormi liniştit noaptea etc. Îmi e greu să cred - dar bine ar fi să mă înşel - că altundeva oamenii nu devin nebuni când devin fani. În sport, e aceeaşi poveste.

Cred doar că statutul de persoană publică, vedetă, aduce la pachet - vrând, nevrând - atât extazul admiraţiei unora, cât şi agonia urii şi respingerii altora. Aşa a fost întotdeauna. Şi peste tot. Din păcate, dar… Iar această dualitate a acestui gen de meserie nu văd cum ar putea fi ruptă. Aceste aspecte atât de contradictorii (admiraţia excesivă şi ura excesivă) nu sunt separabile.

Probabil tocmai din cauza existenţei uneia din aceste extreme determină şi existenţa celeilalte.

Toate cele bune!
M September 3rd, 2009 at 12:28 am

Nu stiu despre voi…dar mie imi place pizza…si nu prezinta niciun interes daca nu are “garlic topping”…aproape in exces…
Nu stiu despre voi…dar mie imi place pizza…atat de mult incat dupa ce o savurez, ii arat usor drumul spre avidu-mi stomac si apoi nu ma tem sa ma apropii de nimeni, sa-i “soptesc” cele mai tainice ganduri…
Sa deranjeze mirosul atat de tare incat sa nu mai fiu EU, aceeasi…de zi cu zi?
Imi place usturoiul…
Does that (yet again) make me a bad person?
Still hoping for a “Neah!”
(zambesc)
Take care
CRISTINA GATU November 14th, 2009 at 9:24 am

Neatza! urmaresc in fiecare dimineatza emisiunea razvan si dani, dar ieri am plans impreuna cu dani si am trait emotiile voastra odata cu voi.Va potriviti de minune sunteti tare frumosi.Am si eu o rugaminte deoarece nu am o situatie materiala buna as dori si eu cartile mihaelei radulescu.Imi e foarte draga si apreciez ca este o femeie foarte puternica si stapana pe situatie.Va scriu in fiecare dimineatza la emisiune.Va iubesc mult.As dori un raspuns pe mail in legatura cu cartile le astept cu mare drag.