prima saptamana de vacanta e aproape gata. acum m-am intors de la Deva. a fost o super experienta. m-am simtit, pe bune ca in filmele in care o haita adopta un copil sau un pui de pe alta ramura a regnului. un grup de baieti cu sclipire in privire, enduristi, aparent cu vieti normale si foarte diferite intre ele…dar pe care daca ii asculti, te umpli de bine si din cand in cand exclami cate un OAU.

am facut niste trasee superbe. am vazut cetatile dacice. m-am prins ca nu suntem mai saraci nici ca egiptenii nici ca grecii, doar mai lenesi si mai prosti.

am trait ceva ce nu am mai intalnit in tara, desi pot spune ca am batut ceva dealurile si muntii… din cand in cand, ca sa ne continuam traseul, intram serios pe terenul taranilor, uneori trecand de doua trei garduri. cand ajungeam in inima gradinii, la doi pasi de casa, omul iesea sa ne dea buna ziua. nu cu sapa. nu cu coasa. ci cu un zambet larg. m-au hranit oameni care nu ma cunosc si care nu au nici curent nici televizor. am stat de povesti, am ras, m-am incarcat.
in rest…kilometri de traseu, daruit de Dumnezeu, de parca atunci cand a facut muntii respectivi, s-a gandit chiar la noi. motorul e aproape intreg, eu intreg(cu obisnuitele bataturi si zgarieturi), sufletul zambeste. vacanta a inceput bine…
p.s. abia astept sa ajung la evenimentul de maine de la mamaia, sa vad in cate feluri ma pot intreba niste bambuiste de unde am juliturile si vanataia de sub brat. sa vedeti in cate feluri m-am pregatit sa le raspund…asa…de conversatie…










