acum ceva vreme am imprumutat o masina. am mers cu ea la Brasov, cu treaba. am dat masina inapoi destul de repede, dar nu m-am prins ca nu am dat si talonul. ma gandeam ca e inca in masina. proprietarul m-a sunat si m-a rugat sa il caut. l-am cautat. peste tot. am rascolit casa, am sapat prin echipamentele de motor. nimic. banuiesc ca stiti cum e. cand cauti ceva important, ti se pare ca vezi obiectul dupa ficare carte, sub fiecare element de decor…
sigur mi-au iesit 4 fire albe. nimic. mi-era rusine. ma pregateam sa formulez frumos si sa imi recunosc greseala. era mai bine decat un aproape devenit traditional: “da nu ti l-am dat?!??”
m-a sunat proprietarul si mi-a zis ca talonul a fost gasit intr-o parcare din brasov si trimis de cineva pe adresa firmei de leasing, in bucuresti. (banuiesc ca mi-a cazut din usa, de la parasolar sau dintre scaune). ce mai conteaza? un OM l-a gasit, a cautat plic, a lipit timbru si a scris adresa…sau a sunat la curier si l-a platit din banii lui…fara sa intrebe cine ii da recompensa.
s-a intamplat aici, in romania mea si a ta…pe care am inceput sa o iubim tot mai putin, sa o injuram pe la colturi din cauza “oamenilor” ce salasuiesc prin ea…
multumesc OMule.
oricum sa speram la o Romanie mai buna cu toate ca parerea mea sincera e ca in cativa ani nu o sa mai existe o Romanie nici mai buna nici macar mai rea 
