scrisoarea…continuare

Desi toata lumea a dorit sa stie daca este o tumoare cancerigena, nu au dorit sa-i faca biopsie, pentru ca se face in timpul operatiei ?!?!?! Evident ca nu am fost de acord cu operatia.

Am fost, in Romania, la un laborator privat pentru ceva analize de sange …. cei de la spital nu au stiut in ce tip de eprubeta trebuie colectat sangele, m-am interesat eu si le-am comunicat in tocmai, luand in considerare ca am vb de fata cu ei. Partea grava este ca asistenta nu a stiut cat sange sa colecteze ….. a colectat de 4 ori mai mult decat era necesar in conditiile in care copilul primea sange pentru ca avea probleme din cauza hemangiomului.

Duminica la 12 a fost intubat, pentru ca nu mai putea respira singur. Raspunsul la intrebarea “de ce nu mai poate respira?”, raspunsul a fost standard “NU STIU”

Luni dimineata in jur de 1.30 am plecat la AKH cu o salvare privata. La plecarea din Romania doctorita sefa de pe ambulanta: “Dvs aveti impresia ca o sa va primeasca in Austria cu analizele astea in Romana?” …. evident ca cei de la AKH au reluat TOATE analizele …. surprinzator, nu? Desi le predau la plecare mail-ul prin care prof din Austria ne-a instiintat unde trebuie sa ajungem, la ce etaj cu ambulanta, si la ce etaj si salon cu pacientul …. TOT ce era nevoie sa stim. Am plecat de la spital … ne oprim in prima benzinarie pentru ca nu aveau 4 baterii R6. Nu am gasit nici la benzinarie, in momentul in care pleaca ambulanta imi aduc aminte ca am eu in masina. Le fac semne cu farurile, opresc, soferul coboara, vine la mine, ii dau bateriile, merge in spatele ambulantei sa predea bateriile …. SURPRIZA … ambulanta o ia la vale in spate … soferul sare sa o “opreasca” el, adica s-a pus sa impinga ambulanta :))) …. noroc ca era usa soferului deschisa si am pus eu frana.

Ajungem la AKH … desi aveau toate informatiile necesare in mail-ul listat ….. au ajuns la urgente unde trebuiau doar sa transmita ca au un pacient in masina …. NU au facut-o …. baietii de acolo i-au trimis la plimbare, astfel ca s-au pierdut in curtea interioara a spitalului :))). M-am intalnit cu ei, ii pun din nou sa mergem la urgente, ajungem la intersectia cu drumul ce duce la urgente …. ne oprim …. soferul: “pai asta este drum doar pentru ambulante!” …. ?!?!?!? … la care eu, stupefiat ” pai noi nu suntem cu ambulanta?” …. in fine ajungem pana la urma la urgente …. a fost suficient sa le zic ca fiul meu de 10 zile este in ambulanta …. nu am apucat sa le mai zic unde am rezervare si cine a facut-o, ca baietii erau deja in parcare si ne dirijau spre etajul 13 unde trebuia internat. Evident ca la terapie intensiva eraTOTUL pregatit ….. singura lor uimire a fost ca am ajuns cu 1h30min mai devreme decat anuntasem, iar toate ambulantele din Romania ajung cu o intarziere de minim 2h. Dupa toate astea remarca celor de la ambulanta a fost ceva de genul “daca mai trebuia sa facem 100km sau mai pierdeam timp prin spital/parcari ….. ramaneam fara oxigen si trebuia sa-i facem respiratie manuala” …. si asta in conditiile in care am platit 2.000 euro pentru transport :)))

La 30min. dupa internare doctorita ne-a prezentat situatia:
1. Luni – analize generale
2. Marti – operatie, a primit un cateter
3. Miercuri – biopsie
4. Joi – RMN
Si toate astea la 30 de min de cand AM AJUNS !!!!! si nu la 7 zile ca in Romania. Au inceput analizele de cum au ajuns.

Intreb si eu sa ma aflu in treaba … “observ ca ati primit analizele. Colegii din Romania ziceau ca e fff probabil sa aveti nevoie de traducere ….” …. raspuns: “In general am inteles despre ce e vorba …. eventual, daca se poate si NU aveti costuri supliementare cu traducerea, puteti traduce ac. doc. (era vorba despre o scrisoare medicala, in care era mult bla, bla,bla in romaneste) … si … oricum …. nu e graba, eventual o sa trebuiasca pe saptamana viitoare ….. NOI (AKH-ul) oricum facem toate analizele”

Intamplari din AKH

1. Ajungem la patutul lui David, dupa 1 min vine o asistenta in salon cu alta problema …. ne vede acolo … “a vb doc cu dvs. astazi?” …. ” nu …. doar ce am ajuns si noi, inca nu ne-am intalnit cu doc.” …. “ok, atunci am plecat sa-i zic sa vina sa vb cu dvs.” ….. si asta in conditiile in care David era din ce in ce mai bine, iar doctorita a venit sa ne zica exact acest lucru. Ai observat corect …. asistenta A TRIMIS doctorul la parintii copilului.
2. Un alt asistent dupa 4 vizite in 5 min, la David nu a mai rezistat … “nu doriti sa intrebati nimic” …. ” am vb. cu doc. acum 5 min … banui ca nu s-a schimbat nimic in astea 5 min” …. “aha daca ati vb cu doc este ok …. daca aveti ORICE intrebari, legate de copil sau depsre ORICE altceva am rugamintea de a ma intreba”
3. La nici o vizita / schimb de tura nu am fost dati afara din salon (dupa cum se intampla in Romania) ….. mai mult decat atat …. prof. univ. de servici doreau sa ne informeze personal cu privire la concluziile trase …. Am asistat la analizarea posibilitatii de dezintubare a lui David, impreuna cu 1 prof. univ. 2 doc. si 3 asistente …. m-am simtit si am intrebat daca trebuie sa iesim …. “NU! Este copilul dvs. si trebuie sa stiti ce se intampla”
4. Prof. univ. dr. Ernst Horcher, el ne-a facut rezervarea – multumita lui am ajuns la AKH, desi este seful clinicii de chirurgie pediatrica si avea un program EXTREM de incarcat … a stat cu noi sa ne explice, in amanunt stare lui David mai bine de 1h, desi intalnirea fusese “strecurata” in programul sau.

In concluzie avem un sistem atat de “eficient” incat am plecat din Romania pe semnatura, pentru ca David putea muri pe drum – conform mediciilor din tara, pentru a-l trata in Austria de “raceala la plamani / inceput de pneumonie” …. DA …. din aceasta cauza nu putea respira !!!! …. si cand te gandesti ca antibioticele existau si in antichitate 😉 …. pe langa asta i-au descoperit o bacterie la plamani …. problema tratata in 2 zile tot cu antibiotice ….. Am intrebat de unde are bacteria, daca este din Romania …. raspunsul a fost …. “poate de aici, poate de acolo, nu conteaza. Important este sa-i dam tratamentul corect si sa se faca bine” …. m-am interesat dupa ce am revenit …. luase bacteria din tara ….

Nu o sa ajungem NICIODATA la un nivel, macar asemanator cu al lor!!!!!

Partea buna din toata povestea este ca am descoperit ca am prieteni pe care ma pot baza cu adevarat.

Am zis ca-ti scriu 2, 3 chestii ….. nu cred ca ma scris atat din facultate :))) …. multa bafta.

scrisoarea unui prieten…

nu obisnuiesc sa public povesti personale sau ale apropiatilor. dar mailul pe care l-am primit de la un amic din liceu m-a cutremurat. povestea lui e o radiografie a sistemului care ar trebui sa ne faca bine cand ne este rau. suntem la o secunda distanta ca ea sa fie si povestea mea, si a ta…e copia la indigo a catorva sute de povesti pe care le primesc regulat de cand am deschis site-ul asta. din pacate nu se vede luminita de la capatul…

Salutare,

Nu stiu daca ai zis doar din politete/obisnuinta sa te tin la curent cu stare lui David (fiul meu) ….. asa ca iti scriu totusi un mail de control.

Am reusit sa-l ducem in Austria la AKH. Formularul E112 l-am obtinut la o saptamana dupa discutia avuta cu tine.

Sunt convins ca ai auzit mii de comparatii intre spitalele de aici si cele din afara tarii, motiv pentru care nu are sens sa-ti scriu tot. Oricum maxima din Romania a fost … “i-am facut baie pentru ca pleaca la Viena” …. consider ca orice comentarii sunt inutile.

David a fost mutat astazi de la terapie intensiva, la clinica de chirurgie pediatrica. Hemangiomul de la picior este foarte mare si vasculariat a.i. nu se poate opera … sper ca doar momentan. A inceput de duminica tratament medicamentos ….. astazi au aparut ceva complicatii ….. sper sa se rezolve. Roxana a ramas cu el la Viena, iar eu m-am intors in “minunata” tara.

Pana acum aveam anumite dubii … sau poate nu am vrut sa vad, am incercat sa neg … dar acum sunt sigur …. traim intro tara de CACAT !!!!

A trebuit sa-mi duc copilul la Viena, printre straini, pentru a fi tratat ca un copil si nu ca un experiment. Si toate astea in conditiile in care profesorul de la AKH imi spune relaxat, in fata, ca asigurarile din Romania nu achita contravaloarea serviciilor prestate. Si cu toate acestea si-au facut job-ul IREPROSABIL.

Diferenta dintre personalul lor si al nostru este ca ai lor sunt oameni iar ai nostri sunt doar niste automate de incasat bani …. ATAT.

A trebuit sa ajung la AKH, pentru a-mi putea tine, pentru prima data, copilul in brate, la 19 zile dupa ce s-a nascut …. problema este ca in Romania nu am avut voie, pentru ca ei “nu stiu” daca avem voie sa-l miscam.

Poate ne vedem la un momentat dat la o poveste …. ar mai fi multe de zis …. in fine …. salutari de la Timisoara, atat tie si doamnei, cat si colegului de chin de dimineata.

p.s. sunt sanse ca textul mail-ului sa nu aiba cea mai mare coerenta ….

si uite-le pe drum…

am gasit unde sa dam cartile…

24351_106997165989946_106994065990256_139184_6199564_n

pe scurt:

– otp bank desfasoara pe parcursul lui 2010 campania sociala “Dreptul de a Citi”, in parteneriat cu Ministerul Educatiei.

– ce iusi propun ei: sa amenajeze biblioteci in scolile din mediul rural (ministerul a recomandat la inceputul campaniei 20 de scoli din mediul rural)

– campania are 2 parti:


1. donatiile directe de carti noi si foooarte frumoase (cam 600 per scoala) + dulapuri din partea OTP
2. in toate sucursalele bancii si in librariile humanitas (partenere in proiect) din toata tara s-au amenajat puncte de colectare a cartilor. pana acum au strans in jur de 8000 de carti din donatii (campania a inceput in martie si tine tot anul 2010). marcel iures este vocea de la radio care invita ascultatorii sa doneze.

– pana acum s-au amenajat 12 scoli din cele 20 selectate de minister

– pentru ca oamenii au fost foarte receptivi la campanie si au donat foarte mult, am mai mers in inca 13 scoli alese de noi in urma mesajelor trimise de profesori catre noi sau in urma comment-urilor puse de acestia la articolele de pe internet.

– asadar, 25 de scoli din mediul rural, in care nu exista o fila de carte, au acum si carti si rafturi noi. si continuam.

ce ma bucura…este nu numai ca am gasit in cititorii acestui site/blog oameni care vor sa ajute…dar si oameni bine informati…banuiesc si foarte CITITI 🙂


info mai gasiti si pe:
www.estedreptulmeu.ro

http://www.facebook.com/pages/Dreptul-de-a-Citi/106994065990256

asta daca vreti sa scapati de niste pagini…

spor

merci bobo mic si bobo mare!

Avem 250 de carti…

adica eu si pretinu BOBOnete

img_3912jpg

http://care-ifaza.blogspot.com/

bine, cartile sunt ale lui, stranse de taica-su. ideea e ca oamenii vor sa faca un gest si sa le dea mai departe…unor copii care nu le-au citit si probabil viata nu le va da nici in continuare sansa sa o faca prea curand. nu stiu daca ne-am prins cu totii, dar cartea chiar costa. si costa mult. in afara de cei care nu ajung la ea din prostie sau proasta indrumare…mai sunt cei care nu ajung din lipsa.

ei, acum scadeti din tineretea voastra, din copilarie si mai apoi din anii pe care ii aveti in prezent, toate emotiile frumoase pe care le-ati simtit citind, toate amintirile, senzatiile si chiar mirosurile pe care vi le-au trezit niste randuri bine ticluite. cum e? sec, nu?

bobo si taica-su ne dau cartile. 250-300 de titluri pastrate frumos, in coperti, cum pastrau cartile parintii nostri. beletristica. nu chestii grele. noi trebuie sa le folosim cu cap. hai sa gasim impreuna o scoala amarati dintr-un sat, sau un orfelinat, sau un loc unde ele sa nu se prapadeasca si sa isi reia munca pentru care au fost facute.

dati un semn, ori comment ori mail…adresa e la contact

vorba lu’ Chilian…cartile…ferestre-n ziduuuuuri

p.s.

merci bobo ca esti.

daca iese treaba, deschidem aici pe site un fel de consignatie…fara bani…si mai rotim niste tilturi…intre cei care le au…si cei care le-ar primi cu placere…

cred ca e nedrept…

poster-websitestory

WEBSITESTORY e unul din cele mai bune filme Romanesti din ultima vreme. si daca nu se comenteaza gustul, atunci macar e un film ACTUAL, TARE, VIU, FUN. in plus, e facut dupa o metoda nefolosita pana acum. actorii nu au primit replici…doar idei. au crosetat la liber.

ne place sa ne laudam cu ce fac filmele romanesti pe afara. o data, de doua, maxim trei ori pe an. apoi stam muti. filmul lui Chisu a fost programat in cinematografe la ore imposibile pt audienta la care se refera (+18). il poti vedea la 12, la 13, la 14. cand ati fost ultima data de la doua la film?

mi se pare nedrept. e ca si cum le-ai da unor copii mingea doar cand ploua cu spume.

ma rog. am aflat ca filmul se poate vedea si la ore decente, saptamana asta, la Cityplex. de la zece si ceva.

spor!