grecia. wrc. loeb. criza. criza lui loeb.

in weekend am folosit un fel de “golden ticket”. o sansa unica in viata. am mers cu elicopterul pe probele de wrc.

grecia. tara e superba. asta stiti probabil cu totii. cum e acum insa, cu noua criza? aproape la fel, daca esti turist. in Atena, intr-o piata centrala cateva mii de greci scandau impotriva guvernului si masurilor de criza, iar la 500 de metri mai jos, ospatarii aduceau platouri pline trecand cu greu printre turisti si cantareti la buzuki. taximetristul ne-a zis ca cel mai simplu lucru pt el e sa ne dea un bon de orice suma. explicatia era ca oricum, de vreun an de zile nimeni nu plateste nimic la stat (de asta nu suntem departe nici noi). in benzinarii si magazinele mici e marfa putina, statiunile sunt insa pline. daca ai bani de cheltuit, nimeni nu te refuza. cred ca nici anul asta nu risti, daca alegi un sejur in Grecia, mai ales ca s-au facut deja reduceri mari.

wrc. un sport greu. mai matematic decat pare din fata televizorului. in grecia vin mii de oameni pe probe si pt asta se trezesc inainte de 6 dimineata. sportul e mega iubit aici si desi se imbacseste traficul in zonele de concurs, desi turistii se calca in picioare cu localnicii, cei din urma se pare ca inteleg importanta celorlalti…
pe probe am stat atat de aproape de masini ca am in acele de par ii priveam in ochi pe piloti. nici acum nu imi explic cum se poate intra atat de tare intr-o curba, sau cum se poate merge atat de repede pe un drum ingust cat masina.

loeb. a trait un weekend de cosmar in grecia. a avut ghinion sa plece in doua zile diferite primul. asta pe macadam afecteaza mult timpul total. primul si poate si al doilea pilot “matura” primul strat de praf/nisip/pamant. coechipierul lui Loeb, Ogier…culmea tot Sebastien, a fost foarte rapid si a avut o strategie impecabila (culmea, aprobata tot de echipa lui Loeb, Citroen WRC). asta l-a adus pe primul loc. nu intru in detalii tehnice. imaginati-va insa ca un baiat cu ani multi mai tanar decat Loeb, care probabil are poza lui Loeb cu autograf la loc de cinste in casa in care a crescut, a ajuns sa il bata…

eniueiz, mi s-a parut fantastic ecartul intre cei doi pe ultima proba, Power Stage: 0,009 sec!!!

masinuta pe care am apucat sa o pilotez. “VIE”. Citroen DS3 echipata pt raliu. mica si foarte rapida. cu un pic de ajutor(de la instructor) am reusit chiar sa glisez in cateva curbe. in rest, ceea ce imi parea mie din interior spectaculos, de afara parea “babutza style”. nu ma pricep pe asfalt. apoi a trecut la volan un pilot profesionist. s-a schimbat treaba. am mers si pe doua roti. cele din dreapta :) mi-a placut. mai putin franarea. nu stiu ce baga in discuri astia la curse. daca ar frana asa masinile de strada, ar fi infinit mai putine accidente. franarea e atat de violenta pe asfalt incat m-am simtit aproape la fel de presat de centuri ca in avionul de acrobatie. vreau macadam data viitoare :)