colegii…

mi-au facut cadou o selectie cu momente in care m-am mai si prostit in emisiune. asta ca sa nu se tot spuna ca sunt prea serios, carcotas si caut nod in papura invitatilor…

le multumesc:
lor, pt ca ma fac sa par macar uneori inteligent,
si voua, pt ca ma cititi.

de la an la an primesc tot mai multe urari de ziua mea:
ori m-am inmuiat si ma suporta tot mai multa lume…ori s-au inmultit modalitatile de comunicare 😉

coperta topless

416094_504932289533918_684996377_o

am acceptat propunerea Men’s Health pt ca numarul e dedicat sportului extrem. nu e un numar numai despre patratele. eu fac doar antrenament complementar la sala pt curse, asa ca nu am pretentii de bodybuilder. dincolo de coperta, in interior se gasesc lucruri interesante pt cei care vor sa depaseasca faza de sport cu mingea, miercuri seara, cu bere dupa, alaturi de colegii din banca.
a…si sa nu uit….in interior sunt imbracat ;p

triatlonul top gear

am fost in germania/austria/ischgl, invitat de colegii de la TopGear. ne-am dat cu trei super-masini, trei super-motoare…si trei….biciclete…pt ca nu ma pricep, nu stiu daca erau super. mai multe in TopGear si pe facebook-ul lor…aici doar ceva poze si concluzii:
1. dupa ce mergi cu un porsche, intelegi de ce unele fete fac sex pentru o masina(mult, banuiesc).
2. pana fac 40 trebuie sa imi au o motocicleta Triumph
3. o bicicleta de 5 kile se ridica muuuult mai usor pe o roata decat un motor de 100kg. riscul e sa ti-o pui in cap :).

ce e noroc, ce e ghinion

ssd_1071

am avut un an greu. acu mi-a venit si mie sa ma mut in clasa suprema la cursele de enduro. ma dau cu cei mai buni. la ritmul de la munca, mi-e greu uneori sa tin pasul. dar am reusit sa strang din dinti si sa ma tin.
am avut cateva curse la care din pur ghinion, sau sa-i spun intamplare…coincidenta…mi s-au stricat lucruri la motor fara sa pot intui ca se va intampla si fara sa le pot macar repara in traseu. de fiecare data a trebuit sa abandonez, sau sa accept ore de penalizare ca sa pot continua a doua zi, de dragul sportului. de curand, la Sibiu, s-a intamplat o treaba, care m-a pus pe ganduri…si mi-a resetat un pic parerile despre viata/hobby/sport/optiuni/noroc/ghinion.
inca de la prolog am avut probleme cu ambreiajul. am pufait si m-am suparat pt ca simteam ca oamenii ce au venit sa ne vada in parcarea unui centru comercial asteptau poate mai mult de la mine. nici nu mi se ridica motorul pe o roata si trebuia sa trec busteni de un metru. cum sa le explic spectatorilor de problema mea? n-aveam cum. am inghitit in sec si am incercat sa dau totul ca sa ajung la sosire. am intrat in traseul de padure cam dezumflat. eram dezamagit pur si simplu. nu era prima data cand, fara sa trantesc motorul si fara vreo gafa a mecanicului, se strica ceva. simteam ca toate relele mi s-au intamplat anul asta numai mie.
apoi a venit o coborare. tocmai depasisem un coleg cu care ma stiu bine. la capatul coborarii se vedea o treapta, dar eram convins ca o putem sari. mai jos de treapta, turisti care faceau poze. exista optiunea “pe langa motor”, care mananca timp si arata rau in fotografii si versiunea “pe motor” care desigur da aceleasi rezultate dar pe dos. am hotarat sa incerc pe motor. cand ma apropiam de buza treptei, mi-am dat seama ca cei doi metri pe care ii vedeam de sus, erau de fapt vreo cinci…sase. din cauza trecerii de la umbra la soare puternic, lipsa contrastelor te facea sa crezi ca saritura e banala. nu era asa. suspensia nu putea absorbi un asemenea soc. vazand ca pana si turistii se agita urland la noi pe coborare, am decis sa culc motorul si sa merg pe sold, cizme si coate, pana ma opresc. pur instinct. probabil ati facut asta la schi, cand erati incepatori. motorul a ramas suspendat cu o roata in aer, clatinandu-se. mi-a luat un minut sa-mi revin si sa inteleg gravitatea situatiei. exact in minutul asta, colegul care urma, a procedat la fel, insa si-a dat seama prea tarziu. in aer, s-a aruncat de pe motor si numai printr-un miracol a scapat cu niste contuzii. i-a luat mai bine de un sfert de ora sa isi revina. i s-au zdruncinat toate cele. dupa noi, un alt coleg concurent a facut acelasi lucru. el nu a mai scapat asa usor. fisura de bazin si complicatii. e aiurea sa te intorci acasa la baia mare in salvare.
acelasi loc. aceleasi conditii. aceeasi coborare. distanta de minute.
am ajuns la sosire. toata lumea vorbea despre incident. tremuram numai cand imi aminteam.
de atunci ma tot intreb:
sunt ghinionist ca din cand in cand mi se strica motorul?!? sunt un tip ghinionist in general?
sunt norocos ca am scapat fara nicio urma din incident? sunt un tip norocos?
ce e norocul? ce e ghinionul?