adica eu si pretinu BOBOnete

http://care-ifaza.blogspot.com/

bine, cartile sunt ale lui, stranse de taica-su. ideea e ca oamenii vor sa faca un gest si sa le dea mai departe…unor copii care nu le-au citit si probabil viata nu le va da nici in continuare sansa sa o faca prea curand. nu stiu daca ne-am prins cu totii, dar cartea chiar costa. si costa mult. in afara de cei care nu ajung la ea din prostie sau proasta indrumare…mai sunt cei care nu ajung din lipsa.

ei, acum scadeti din tineretea voastra, din copilarie si mai apoi din anii pe care ii aveti in prezent, toate emotiile frumoase pe care le-ati simtit citind, toate amintirile, senzatiile si chiar mirosurile pe care vi le-au trezit niste randuri bine ticluite. cum e? sec, nu?

bobo si taica-su ne dau cartile. 250-300 de titluri pastrate frumos, in coperti, cum pastrau cartile parintii nostri. beletristica. nu chestii grele. noi trebuie sa le folosim cu cap. hai sa gasim impreuna o scoala amarati dintr-un sat, sau un orfelinat, sau un loc unde ele sa nu se prapadeasca si sa isi reia munca pentru care au fost facute.

dati un semn, ori comment ori mail…adresa e la contact

vorba lu’ Chilian…cartile…ferestre-n ziduuuuuri

p.s.

merci bobo ca esti.

daca iese treaba, deschidem aici pe site un fel de consignatie…fara bani…si mai rotim niste tilturi…intre cei care le au…si cei care le-ar primi cu placere…

abia am invatat sa strang lucruri pentru altii. m-a invatat Mihaela. tot ea m-a invatat ca unii dintre noi trebuie sa facem unele lucruri cu voce tare.
un sac cu haine vechi duce mama la usa bisericii. ea nu are de ce sa spuna mai departe ca a facut asta. ea o face ca OM. o vede Dumnezeu si e suficient. eu insa o pot face altfel. pentru ca gestul meu, chiar daca poate fi interpretat in fel si chip, aduce alte gesturi. mai e cineva care mai crede ca in lume caritatea nu are si substrat bazat pe minime interese?!?!? ma doare in cot! atata timp cat se strang bani si obiecte pentru niste oameni care altfel nu le-ar apuca traind…chiar ma doare in cot! si va mai spun unde ma doare, cand ii vad dandu-si cu parerea despre caritate pe cei care cred ca daca au dat o moneda schiopului de la semafor sunt filantropi pe viata.

caritatea facuta mai intelept iti aduce bucurii cand nici nu te astepti. de curand, mi s-a intamplat din nou. am primit un mail de la niste oameni pe care nu ii cunosteam si care nu imi datorau, nici cereau nimic. ei sunt dentaltv.ro

mi-au oferit un “unit”, adica un scaun stomatologic, complet echipat…sa il dau cui vreau. i-am pus in legatura cu cei de la hospice

in sfarsit, scaunul a ajuns unde trebuie. la copii care nu au vazut stomatolog de doi, trei…sau chiar mai multi ani.

nu e prima data. s-a mai intamplat cu neoland.ro, alaturi de care am facut o retea de calculatoare pt copiii din centru, cu cei de la citroen, care au dat o ambulanta si cu o serie de alte persoane care au vrut sa ramana anonime.

multumesc.

nu mai pot, aici are valoare de nu mai vreau, sau daca as face-o as face-o cu un nod in gat. cum sa aduc acasa zecile de plicuri, cum sa-i forwardez Mihaelei sutele de mailuri trimise de oameni disperati, care au vazut in ea sau in cazurile rezolvate de ea o speranta?

explic…

Mihaela nu citeste tabloide. de mult.  probabil nu mai poate. e si normal. daca zilnic te uiti pe o fereastra si primesti fara motiv un pumn in gura, incerci mai intai sa nu te mai uiti  si apoi te intrebi cine da pumnul si de ce. intr-un fel de rutina de familie/ocupatie, dupa fiecare emisiune vorbim la telefon. banuiesc, ca orice cuplu normal de pe planeta, dupa ce unul isi termina programul. in afara de “ale noastre”, ii spun daca a mai aparut vreo porcarie. incerc sa o feresc de prostiutele gen “Mihaela a fost vazuta cu un domn grizonat”. nici nu le amintesc. fara nimicurile  astea, ultimele luni au sunat asa in ochii presei: Mihaela-talhar, Mihaela-mama denaturata, Mihaela-bigama, Mihaela-imatura, Mihaela-obsedata, Mihaela-caz penal…lista continua… Read the rest of this entry »

impreuna cu oamenii din antene si trust am pus umarul la o campanie. detaliile s-au vazut la tv. nu dezvolt aici. trebuie sa respectam insa o regula de aur a actiunilor de caritate: transparenta deznodamantului.

Campania a fost un succes, intrucat s-au strans in total 657.000 euro, iar suma necesara pentru cei 6 copilasi prezenti in campanie a fost de 340.000 euro.
Cu diferenta de bani, alti copii din baza de date a Fundatiei Mereu Aproape vor fi vindecati si vor trai.
Iar asta e tot ce conteaza!

sunt convins, mai ales dupa mailurile primite, ca multi dintre voi au pus bani la aceasta gramajoara.
va multumesc. sa va ajute Dumnezeu.

Mai multi colegi din Antena facem un tur de forta sa adunam bani pentru 

niste copiii foarte bolnavi. Fundatia “Mereu Aproape” le-a gasit, le-a

filmat, le-a verificat, le-a cautat solutii, iar noi incercam sa le gasim

bani. Sunt tragedii reale, sunt suferinte greu de povestit, sunt niste

noduri in gat care-ti taie orice barbatie si orice putere de a te mai gandi

la tine… Au diagnostice cumplite - leucemie, ciroza, beta-talasemie

majora, handicapuri majore…. Si dureri cumplite…Si parinti care nu mai

au lacrimi… Si nu mai vad solutii, pentru ca operatiile , tratamentele ,

transplanturile costa zeci si chiar sute de mii de euro.

Avem nevoie de mana ta de ajutor - trimite un sms, din orice retea, la 877.

O sa te coste 2 euro fiecare sms. Nu trebuie decat sa-I dai SEND, fara text.

Dupa asta, poti zambi cu speranta ca un copil s-ar putea sa mai traiasca

totusi. Si asta si datorita tie. E genul de actiune la care daca stai pe

ganduri, cineva pierde  o sansa. Acum. 877. In loc de tigari pentru tine.

Sau in loc de o bere. Sau in loc de orice lucru inutil pe care ti-l doresti

tu acum foarte tare. Si daca mai ai prieteni, zambeste-le si lor, dupa ce-I

inveti ce sa faca.

Marele privilegiu al meseriei mele -  pot sa cer in gura mare ajutor pentru

copii grav bolnavi, pot sa cert autoritati si pot sa ma bucur ca oameni ca

tine ar face exact acelasi lucru, daca ar fi in locul meu. Citeste si

“avalansa de fiori” ca sa vezi ce parte frumoasa si cu adevarat consistenta

are meseria mea. Restul e….abur.

877.

azi am prezentat la tv cazul unui pusti, care traieste momente oribile, cu un picior nedezvoltat, din cauza unui nemernic care s-a urcat cu masina pe trotuar si l-a schilodit. e doar unul din cazurile preluate de cativa prezentatori din antena pt rezolvare. noi am luat cazul portocaliu. culmea, pe copil il cheama Voiculescu. nicio legatura. Razvan a prezentat in cateva cuvinte povestea copilului si jur ca simteam nodul din gat, al unui tatic cu doi copii acasa. cazul e atat de infiorator, ca nu iti vine nici sa te pui in locul parintilor…lasi asta intr-o zona tabu, de neatins a creierului. copilul mai are nevoie de 15000 de euro sa plece la ultima operatie, undeva afara. teoretic am deschis niste numere de sms, un sms valorand 2 euro…si ca la orice campanie niste conturi.  speranta noastra era ca pana la Paste sa adunam banii, si daca nu…sa mai dam telefoane sa strangem “prin viu grai”. peste 5 ore, un domn, creier limpede intr-o agentie de publicitate, ne-a cautat, ne-a intrebat cat am strans si ne-a zis ca pune el restul. fara nume. fara firme. fara adrese. trecuseram un pic peste 5.000…telefonul omului m-a zapacit. aveam treba cu motorul prin oras. nu pot explica ce s-a intamplat in urmatoarea ora in casca…

multumesc.

chiar daca nu ne vedem prea des tot prieten se cheama ca e. in primul rand pt calitati si suflet.
Se nu meste Alexandru Filip.

http://www.alexandrufilip.ro

o sa o iau pe puncte pt ca nici el nu e genul “poet”. e omul faptelor.

1. e singurul pilot si sportiv din Romania care dedica timp si spatiu in tot sezonul de raliu 2009 unor campanii umanitare. dupa cum stiti probabil, criza a golit o gramada de spatii publicitare…omul asta s-a prins ca le poate folosi si altfel, chiar daca nu aduc bani.
2. completeaza o lista foarte scurta a oamenilor care ne-au ajutat sa implinim vise(poate ultimele) pentru copiii de la Hospice Casa Sperantei. Alaturi de Berti (Top Gear), Laura(Citroen), au implinit visul unor copii de a vedea(macar o data in viata) o cursa adevarata de raliu. Multumesc prieteni!
3. e primul pilot care a avut curajul sa se alature campaniei antifumat, convingandu-si mai intai iubita
4. ….asta n-ar trebui sa spun aici…dar mi-a implinit si mie un vis….ne-am cunoscut la un rally show…unde m-a lasat sa ii conduc masinuta. a fost tare.

Vineri seara, in Bucuresti, o femeie cunoscuta din Romania , urmarita agresiv de cateva masini de paparazzi de zile in sir, este haituita intr-o parcare. Fotograful de la Ringier, adica Libertatea, se da jos din masina si alearga dupa masina in care femeia se afla la volan, in mers. Ii sare in fatza masinii, ii lipeste aparatul Read the rest of this entry »

muntii din jurul Buzaului sunt zona in care ne antrenam, ne simtim bine, ne bucuram de natura, organizam cateva concursuri pe an. Am invatat de la “baietii mai mari” care m-au luat sub aripa lor inca inainte sa invat sa-mi schimb singur bujia, ca trebuie sa mai dai si inapoi.

da, mai trecem prin gradini cand nu mai avem alta sansa, da, mai speriem cate un card de gaste, da, mai calcam iarba oamenilor…pentru toate astea, dar mai ales pentru ca ne uitam in jur, la suflete pt care putinul nostru inseamna mult, de cateva ori pe an ducem mancare, haine si jucarii in locuri in care numai masinile noastre de concurs ajung.

Exista oameni care fac din timpul lor liber un fel de arta a felului de a fi om si-atat. Cu oamenii astia am

montat cuiburi pentru vulturii pe cale de disparitie de pe ostroavele

Dunarii - o treaba grea, periculoasa, dar cu a naibii de multa adrenalina si

satisfactie…

Am urcat prins intr-o banala coarda fara ham sau asigurari ca sa o fac cum o fac ei. Treziti de la 4. Veniti din Prahova pana la calarasi. fara sa ii oblige nimeni. Dintr-o pasiune greu de tradus. Ca ei, unii pot curata gunoaie, altii ar putea planta pomi, unii ar putea sta cateva minute langa niste copii cu boli incurabile…unii ar putea incerca sa-si descopere un fel de bunatate pe care n-au avut unde si cum s-o probeze. Va dau idei cate vreti. Nu-s ale mele. Le iau si eu de pe unde vad ca functioneaza. Doar sa vreti sa stati pe-aproape.