asa l-au prezentat unii si m-a luat valu sa ii zic blog. e mai mult  o usa de frigider pe care mai lipesc din cand in cand un vis, o vorba un gand o poza. de multe ori ma opresc din scris si cantaresc de doua ori ce postez, pt ca hienele de pe monden aleg sa isi faca materiale intregi fara sa isi mute fundul coshuros de pe scaun, fara sa dea un telefon sau un search…doar din ce apare pe site…

asta e…imi asum.

dar hai sa va zic la ce m-am gandit in masina azi - ma enerva tot timpul tata cand ne shushuia de cate ori incepea timpul probabil la tv. adica nu intelegeam ce e atat de important de trebuie sa ma opresc eu din vorbit pana termina tanti jurca sau nenea ala rarait(pt cine isi aminteste telejurnalul).

asa ca am intrebat de cateva ori si tata mi-a raspuns de fiecare data “ca sa vedem ce facem maine”.

abia acum la aproape 30 de ani m-am prins ca vremea chiar ne dicteaza ce facem maine. o iau pe puncte. dar ca sa nu par inginer, nu le numerotez. fac doar paragrafe:

l-am refuzat pe bobo de 4 ori inr-o saptamana, desi omu m-a invitat sa mancam, sa mai schimbam doua vorbe si sa ii vad odrasla proaspat aparuta pe lume. suna groazanic, dar l-am refuzat numai pt ca mi-e urat sa ma invart in jurul blocului lui cate juma de ora numai ca sa gasesc un loc de parcare. de cand cu muntii de gheatza, amestecata cu zapada murdara, locurile de parcare s-au decimat in bucuresti. am ajuns sa astept cu farurile stinse sa iasa cate cineva din bloc….o sa creada ca-s frun neam de stalker… vedeti? vremea deja s-a bagat in viata mea socio-simpatica…

in decembrie, in deva, ne-am dat cu motoarele in echipament de primavara, pe un soare de iti scotea ochii  din orbite. n-am mai facut asta niciodata…dar daca vremea a vrut sa se implice…

in ianuarie m-am speriat de ce cade din cer si am fugit mai la cald…pe 15 rugam barmanul sa mai aduca gheata si sa porneasca aerul conditionat…

pe 23 ma uitam cu uimire cum scrie pe bordul masinii -28 C…pt prima data in viata si  scoteam un snowmobil din copca…pt ca unul din baieti a vrut sa faca ce a vazut pe youtube.

acum stau langa telefon si astept ca mama lui geore cosbuc un raspuns. am dat 18 sms-uri, sa organizez un fotbal. de obicei vin prea multi. azi suntem 4…

asa ca da…vremea e mai implicata in viata mea decat credeam…

sa aveti vreme cum vreti (cine vrea sa vada filme cu cine trebuie pe piept…urata…cine vrea sa scoata untul din copii pe partie…frumoasa)

in 95 am avut pentru prima data lacrimi in ochi in fata unei vitrine. imi amintesc perfect. nu era pentru o pereche de adidasi. era pentru ca nu mai suportam sa nu am bani sa imi cumpar o ciocolata dupa antrenament, cum vedeam la altii. corpul meu cerea dulce prin fiecare por. il primea acasa, sub forma de biscuiti cu gem sau zahar frecat cu cacao…

uite-ma in 2009… intrat intr-un cerc restrans. cercul putinilor oameni de pe planeta care s-au dat cu Sebastian Loeb. cel mai rapid om pe 4 roti in afara circuitului. campion monidal de 5 ori si probabil anul acesta a 6-a. nu trebuie sa fii fan ca sa intelegi. e greu sa-i explici unui neobisnuit cu cursele cum merge campionul greciei sau tipul care e acum pe patru in campionatul european. e simplu insa sa explici cum merge NUMARUL UNU de pe planeta.

ei bine cu dansul, am petrecut cateva minute care mi-au umplut venele cu un cocktail interesant ce continea admiratie, fiori, adrenalina, siguranta, curiozitate…

e adevarat…clipeste rar cand se da, mainile si picioarele lui se misca probabil mai repede decat clipeste in timpul lui liber, bea mai mult de zece cafele in zi de concurs, e mai mic decat mine ca statura, are un pitbull(femela) in loc de PR, vorbeste putin, se da cu motorul de enduro uneori…si tine rar farurile masinii indreptate spre locul unde vrea ajunga :). omul e OAU si totusi atat de normal…asta e deja cliseu….dar asa e.

in rest…fara sa fac jurnalul calatoriei…am stat intr-un loc superb, langa Marsilia, am dormit, comandat in camera, savurat de pe fereastra pt ca ploua cu spume si stat mult in avion…

multumesc Citroen pt sansa…

multumesc Dumnezeu

…pe spital. o cladire cu 6 etaje din inima Sibiului.

Read the rest of this entry »

ei da!….in poza sunt cu Cyril Despres.

e printre cei mai tari pe doua roti din lume. a castigat de doua ori Dakarul, printre altele. ne-am intalnit la conferinta de presa. a fost impresionant. ce e mai impresionant, e ca de sambata mancam in acelasi loc, ne spalam motoarele cu acelasi furtun, calcam aceeasi poteca, puncatm in acelasi checkpoint si asta pentru ca participam, in clase diferite desigur, la Redbull Romaniacs. nu pot sa explic. mai bine traduc. e ca si cum Ronaldinho si Zidane suna la usa ta sa te cheme la un fotbal. Redbull Romaniacs e cel mai greu hard enduro de pe planeta Pamant. numai sa il inchei…e de povestit nepotilor. anul asta m-am inscris si eu cu echipa mea, Tiptil Team.

Read the rest of this entry »

prima saptamana de vacanta e aproape gata. acum m-am intors de la Deva. a fost o super experienta. m-am simtit, pe bune ca in filmele in care o haita adopta un copil sau un pui de pe alta ramura a regnului. un grup de baieti cu sclipire in privire, enduristi, aparent cu vieti normale si foarte diferite intre ele…dar pe care daca ii asculti, te umpli de bine si din cand in cand exclami cate un OAU.

Read the rest of this entry »

…din viata mea a incaput culmea, calendaristic vorbind, intre 27 iunie-3iulie. a fost o experienta incredibila. 200 de concurenti, fiecare cu fiarele lui-masini, atv sau motoiclete - ne-am strans intr-o zona izolata, in munte, un pic mai sus de Buzau, catre Brasov.

A fost o incercare pentru trup, minte si rotile care te duc.

Read the rest of this entry »

cand ma intrebau prietenii de ce nu mut glumele din emisiune pe o scena de stand-up comedy le raspundeam ca il respect prea mult pe Seinfeld. am renuntat la scuza, cand omul pe care il respect cel mai mult in stand-up-ul din Romania, Bobo, m-a rugat sa ii deschid numerel cu doua trei vorbe. nu mi-a cerut sa fac stand-up. mi-a cerut sa vorbesc despre viata, in stilul meu, instilul de la emisiune.

deci poate ne vedem in sala. faca asta rar si fara bani. imi place la stand-up, pt ca in general oamenii stiu pt ce vin si se aseaza in sala. in general spectacolele sunt cu bilete. asta intr-o societate care ne-a invatat cu circ gratis, concerte cu zeci de trupe gratis la festivalul berii, cand ajungi langa scena pt iris, dar te intorci mirosind a mici si fredonand Bambi, pt ca au cantat in deschidere. consider ca la un spectacol cu bilet nu vin mitocanii care te roaga sa o mai spui o data pe aia cu ciorapul fiindca la telefon e un var din Spania.

dei, poate ne vedem in sala.

Am primit sms-ul asta ieri, in

timp ce eram la munca, da, in timpul emisiunii. Stiam cat a muncit Dani

pentru victoria asta, stiam cat s-a antrenat, cate ore si-a petrecut

alergand, cata forta a bagat la sala, cate drumuri a batut pana la Buzau ca

sa se mai dea o data cu motorul, ce emotii a avut inainte de concurs……,

Read the rest of this entry »

a treia cursa din viata mea. a doua pe gps. am mai luat un loc 2 si un loc 7 pana acum. m-am antrenat ca un caine. am tras de mine si de motor pana am facut bataturi peste bataturi si noada nu a mai suportat. am dormit cat trebuia, am macat cat trebuia si m-am hidratat. poate pare aiurea sa iei lucrurile atat de in serios ca un sportiv profesionist numai pt o cursa de weekend. nu e asa. e un obiectiv. daca il atingi, te agati de el pe mai departe ca alpinistul de urmatorul piton.

Read the rest of this entry »

am un “barzaune” in stomac…e in doi timpi (pt cunoscatori)…asta pt ca urmeaza un weekend plin. nu stiu ce naiba am ales de pe tava cand am fost mic, dar stiu ca avea legatura cu competita. de cate ori ma gandesc la o cursa, cat timp o pregatesc, cat imi curat gps-ul, cat imi spal cizmele si ochelarii…ma trec fiori pe care nu ii pot compara cu nimic. stiu ca nu sunt pilot profesionist. dar in mediul care se creaza, in cochilia aia…parca tragi pt o medalie olimpica.

varianta nereusita ….

asta mi-a iesit…
e o urcare media spre grea. daca o faci dupa o zi de antrenament e aproape imposibila. sau ma rog, pt un incepator ca mine…

pentru interesati, cunoscatori, sau privitori, va trimit la site-ul organizatorilor.\
www.xmraid.ro
va fi foarte placut si pt cei care nu au conditii sau disponibilitate sa urce in padure, pe traseu: prologul e o proba de seara, in parcarea mall-ului.

va astept
si sa ne vedem luni intregi!