Ospatarul e ca omul de la tv

multumesc11

Se termina vara. La cinci stele sau la doua margarete, ne-au servit niste oameni. Probabil lumea nu ii baga in seama prea mult. Ei sunt acolo pur si simplu.
O data pe an macar…aleg sa le multumesc celor buni.
La fiecare sfarsit de vacanta imi aleg o “victima”. Scriu un bilet in limba mea, sau a lui (in romana e mai interesant, pt ca daca e strain, ii va lua ceva sa afle ce am scris)…si ii las o suma de bani. suma ramane secretul meu.

Ospatarul bun se distinge clar. Iti poate face ziua. Stie ce sa iti recomande. Te citeste. Iti face cu ochiul cand ceva din meniu nu trebuie comandat. Sunt sigur ca si voi v-ati intors la un restaurant numai pt personal. Ospatarul bun te face sa simti ca e mai mult in echipa ta decat in echipa patronului. Daca ii ceri sa aleaga el vinul nu se va arunca la cea mai scumpa sticla din lista.

Munca lui e ca munca in televiziune. E tot mai greu sa ii vezi pe cei buni, corecti si pasionati printre oportunisti si fanfaroni.
Ne-am obisnuit sa ne uitam la ei ca la niste pungasi, care vor sa ne incarce nota sau care ne scuipa in farfurie daca nu lasam bacsis suficient. Se intampla si in alte cazuri: taximetristi, vanzatori, functionari, portari..etc

Nu trebuie sa va conving eu ca intre ei sunt unii care pun suflet in ce fac. Si de asta isi fac treaba bine. Sunt multi. Si trebuie sa ne zambeasca chiar daca au o zi proasta. Si lor le mor rude, li se imbolnavesc prieteni. Si pe ei ii parasesc iubitele. Cu toate astea, aleg sa nu o arate, pt ca asta ar insemna sa isi bata joc de munca lor.

Respect.

Abia astept sa IMI FAC un copil…

_MG_882306

Vreau sa treaca repede perioada cu scutecele. Vreau sa fie lucid. Sa inteleaga lucruri. Sa prinda repede. Sa interactioneze. Pentru ca visul meu e sa il duc la MALL. Vreau sa il duc la mall in FIECARE weekend si in FIECARE vacanta. Vreau sa termine semestrul la scoala cu brio…si dupa lunile lungi de invatat…vreau sa il recompensez cu inca o zi la mall. In septembrie, vreau ca la compunerea “ce am facut vara asta” sa scrie tot ce a facut la mall.

Vreau sa inteleaga repede ca adultii muncesc 5 sau 6 zile pe saptamana, in cladiri cu aer conditionat, pe holuri fara geamuri si in incaperi cu gresie pe jos…numai ca sa stranga bani, pentru ca in weekend…sa mearga la mall…unde e cam tot asa.

Asta va fi universul lui pana la 20 de ani. Vreau sa stie ca animalele din tara noastra sunt toate cele care apar si la expozitia din mall- inclusiv dinozaurii si pinguinii. Daca scapa in vreun weekend din mall…sunt un om pierdut.
NU vreau sa vada oameni desculti nici pe iarba nici pe nisip. Nu vreau sa vada ca fetele pot purta si altceva decat ghete cu un toc care contine in el un toc care te face mai inalta cu 8 cm.
La 20 de ani il trimit in prima excursie…cu cortul. Vreau sa fie in ceata totala cand altii pun carne pe foc…si sa nu inteleaga de ce nimeni nu il intreaba daca vrea meniu XL. Niste primitivi…

Vreau sa ajunga intr-o zona fara semnal, 3G/4G…abia la 25 de ani. Sa vad cum se descurca in jurul unui foc, sau intr-un foisor, la munte. Ce va face cu mainile, cu gura, cum va da check-in, like? sunt convins ca grupul va articula greu si nu vor sti cum sa umple timpul. Exact ca oamenii pesterilor. V-am spus de la inceput … primitivi…

Da-o dracu natura! Pai bate natura mall-ul? Daca il invat de mic sa retina unde am parcat in subterana, orientarea in Retezat va fi facila. Daca gaseste un pisoar curat intre Cinemaplex si Foodcourt…va gasi apa si in desert.

Copilul asta va fi creatia mea. Il voi antrena si il voi regla asa cum vreau eu. O sa ziceti ca va fi un CIUDAT. Poate. Dar va parea atat de normal…intre atatia alti ciudati la care si voi lucrati deja…weekend de weekend…

Azi am cantarit 360 kg

AirRace este probabil cea mai rapida competitie de sport cu motor de pe planeta. Regulile sunt usor de inteles…mecanica aproape imposibil de inteles. Asta mai ales cand “mecanica” tinde sa contrazica fizica.

Pe apa se monteaza niste porti. Ele sunt facute din piloni gonflabili. Pana in 2010, pilonul avea 20m. Acu a crescut cu 5m din motive de siguranta. Pilotul are o fereastra minuscula prin care trebuie sa treaca, incadrandu-se intre piloni. Face asta la aproape 400km/h, de cele mai multe ori cu aripile orientate vertical. Tura e cronometrata. Cel mai bun timp castiga.

Fortele ce actioneaza asupra corpului sunt imense. Toti stim probabil ce sunt “G-urile”. Pentru necunoscatori, ele sunt generate de accelerare, decelerare si sunt negative, respectiv pozitive. 4G, inseamna(in mare) ca trupul tau, in acel moment cantareste de 4 ori greutatea normala.

Corpul unui om normal devine inutilizabil peste 6G…iar pe la 8G creierul isi da singur un fel de shut-down. Pilotii Air Race trec de 10G si trebuie sa ia decizii, sa traga inca de mansa…

Air Race e derivat din acrobatia aeriana, dar nu mai are mare legatura cu ea.

Cursa a fost intrerupta pentru trei ani din motive de siguranta. Motoarele avioanelor erau PREA modificate, vitezele la care se ajungea cresteau continuu.

Aceasta cursa revine in 2014 dupa 3 ani de pauza cu reguli noi. Pilonii sint mai inalti, pilotii vor folosi motoare identice si aceeasi elice. Viteza este limitata si nu pot trece de 10G(pana acum aveau voie 12G).

Redbull zice ca toate vor face ca evenimentul sa ramana unul pur sportiv si nu se va inderpta spre un show aviatic. Din acelasi motiv au introdus si o clasa noua, de “rookies” care sa permita accesul celor noi intre “cei 12”.

La Air Race participa chiar cei mai buni 12 din lume. Azi am cunoscut o parte din ei. Am urcat intr-un avion asemanator cu cel de competitie(cu dubla comanda, insa). Un instructor(oficial Redbull AirRace) ne-a aratat o particica din ce inseamna cursa, inclusiv o trecere printre piloni. Eu am mai fost in tipul asta de avion, si am mai facut cateva manevre ca si pasager…dar de data asta am avut voie sa trag de mansa. A fost unul din cele mai intense momente din viata mea.

Dupa experienta asta incep sa ma intreb de ce sportul pe care il fac cu motorul in padure se mai numeste “extrem”…

Recomandare:

Redbull AirRace se poate vedea si in Europa. In aprilie in Croatia, in iulie in Polonia. E o cursa pe care trebuie sa o vedeti. Calendarul si detalii se gasesc pe redbullairrace.com

“Cum e sa fii celebru in Romania?!?”

porsche-911-turbo-cabriolet-2008-431

“Cum e sa fii celebru in Romania?!?”…ma intreba pe un deal…

deasupra de Monaco…la sosirea lui Coconea, unul din sustinatorii lui.

Am evitat rapunsul, cum fac de obicei, pentru ca e o intrebare grea si de cele mai multe ori daca fac o gluma se traduce de urgenta in gafa. Acu insa, pentru ca am si timp si o cafea facuta la ibric langa mine…parca i-as raspunde amicului meu… si celor carora nu le-am raspuns probabil in ultimii 5 ani.

Sa fii celebru in Romania e ca si cum conduci un Porsche care nu-I al tau. Multi intorc capetele, jumate din ei probabil te admira, cealalta jumatate te injura…

O parte din ei se intreaba inca inainte sa se apropie ce naiba ai facut sa il meriti…si de ce nu sunt ei in locul tau.

Daca esti prea tanar sigur ai facut ceva RAU in trecut. Daca esti femeie, sigur I-AI facut ceva BINE unui domn generos.

Pentru ca masinuta asta nu e a ta…nu esti sigur daca si mai ales cand trebuie sa o dai inapoi. Asa ca nu intelegi cat ar trebui sa stai in ea pe zi, cat ai putea sa o forjezi, sa o arati…sa profiti. Cand esti celebru nu-ti poate garanta nimeni cat o sa dureze.

Cand esti intr-un porsche decapotabil, ai tendinta sa te crezi irezistibil, pentru ca vezi cum si bogatii si saracii se uita altfel la tine. Stai linistit. Nu esti. Multi se uita mai atent doar din curiozitate. Poarta o palarie roz cu pene verzi si se vor uita la fel.

Sexual…treaba e si mai complicata. Fete care in alte conditii ti-ar fi fost iubite, te ignora din start, pentru ca nu vor sa fie etichetate, asa ca zic ca “nu sunt genul”. Fete care nu te-ar fi bagat vreodata in seama, se viseaza in dreapta ta, mangaindu-ti usor ceafa…pe drumul dintre Nisa si Saint Tropez.

Cu un Porsche gasesti aproape sigur loc de parcare in fata clubului, dar sigur va trebui sa ii dai parcagiului mai mult decat ai fi dat pe taxi dus-intors…

Probabil in sufletul nostru…toti ne dorim un porsche decapotabil, insa pana nu il avem, nu stim ca:

1. Desi pare ca avem mai multi prieteni, avem tot mai putin loc pentru ei…

2. Un porsche zgariat, sau fara o oglinda, nu mai intoarce nici jumate din priviri…

3. Daca il ai si nu-l forjezi din cand in cand…il ai degeaba

4. Cand vei avea pofta de mici, pe marginea drumului, vei evita sa te opresti…

5. Un mort intr-un Porsche arata la fel ca un mort intr-o Dacie.

fii activ!

0606_otil-fb-post

avem un priect nou! va implica si pe voi…asa ca…daca sunteti interesati de miscare, de activitati pe care probabil nu le-ati incercat sau la care doar ati visat, abia astept sa va inscrieti. le vom incerca impreuna, alaturi de instructori, prieteni, cunoscatori. va dam echipament si material. trebuie doar sa vreti. partenerul meu pentru toata povestea este Rexona.

incepem cu un sport/hobby care imi este tare la indemana: enduro. castigatorul va participa la un curs complet de initiere sau perfectionare in cadrul Academiei Hard Enduro. ii dam motor de nivel mondial, echipament complet si instructor(o parte din curs va fi tinuta chiar de subsemnatul). detalii aici

schimbam activitatea de doua ori pe luna. urmeaza Fly-board si bicicleta(aici chiar va dam o bicicleta!)

asa o vom tine pana la iarna :).

inscrieri si info…http://rexona.ro/fii-activ/

neatza!

screen-shot-2013-02-01-at-72608-pm

Azi am mai adaugat un an la scurta, dar complicata istorie a programului matinal intitulat generic…NEATZA!
Tot azi am implinit 5 ANI la Antena 1.
In cinci ani s-au nascut copii, s-au maturizat adolescenti, au plecat prieteni dintre noi, am sarbatorit oameni valorosi, am facut impreuna lansarile celor mai tari piese, am suflat in sute de lumanari(pe verificate, mai toate dorintele s-au implinit), am plans, am ras, am stat langa cei carora le era greu, am dat o mana de ajutor la nevoie, am facut “cifre”…care au insemnat bani, dar mai ales…am facut ceea ce ne place sa facem.
Neatza e o fabrica. E una din putinele din Romania in care se mai face performanta. Se face cu placere, nu cu biciul pe spate. Asta nu inseamna insa cu nu avem biciul dupa usa…in birou.
Apropos de birou…dupa cinci ani…(inside info) nici eu nici Razvan nu avem birou :). Adica avem unul…dar e transformat in debara. Asa am ales noi. Sa stam in redactie, cu toti ceilalti colegi. In redactie se nasc ideile, se cauta solutii, se bandajeaza rani, dar mai ales…se face treaba. Ca sa parem noi doi destepti, pusi la punct, informati si uneori chiar simpatici…o mana de oameni face treaba. Face multa. Ei vin la birou cu mult inaintea noastra si pleaca mult mai tarziu decat noi. Sunt cazuri in care ei nu pleaca deloc(acum doua saptamani s-a intamplat din nou). Asta pentru ca noi sa gasim totul gata cand incepe numaratoarea secundelor, la opt fix.
Vreau sa le multumesc tuturor…si fiecaruia in parte:
-pt ca vin zambind la treaba chiar si cand le este greu;
-pt ca fac lucruri cu sufletul, nu pt buzunar;
-pt ca nu intreaba niciodata cand le marim salariul;
-pt ca inteleg ca uneori ne e tare greu si isi tureaza motoarele ca sa ne scoata;
-pt ca sunt tot timpul in cautarea frumosului, a perfectului si nu “fusharesc” doar ca sa dea lucrarea gata;
-pt ca au grija unii de altii si mai ales de noi;

Poate intr-o zi, televiziunea se va perverti atat de mult, incat lucrurile pe care le facem acum nu vor mai face “performanta” sau “cifre”. Poate va fi atat de multa mizerie la televizor, incat lucrurile simple de care va vorbim zilnic nu vor mai apuca sa se vada. Atunci voi scoate de la naftalina imagini ca cele de mai jos(in clip sunt incluse doua compilatii best of) si JUR ca nu imi va fi rusine cu ele. Asa cum nu imi e rusine sa le arat copiilor lui Razvan si copiilor colegilor de redactie cu ce m-am ocupat in ultimii ani.
Si pentru asta, va multumim mai ales voua, privitorilor!

filipine. zmeu. boracay.

e al doilea an in care merg iarna in filipine pt zmeu. am descoperit de curand sportul asta si boracay e una din cele mai bune locatii de pe planeta unde te poti perfectiona la niste costuri rezonabile(in afara de bilete avion, cam totul e mult mai ieftin decat daca mergi la ski in austria). nu vreau sa fac pe ghidul sau pe blogerul de calatorie…vreau sa fac aici o recomandare. cand faci lucruri faine…parca e si mai placut daca le si impartasesti.

filipinezii sunt saraci si mai lenti decat alte popoare. cu sau fara legatura, multi traiesc in mizerie, fura sau se prostitueaza. asta nu inseamna ca ceilalti nu muncesc pe rupte pt cativa banuti. sunt loiali, harnici, zambitori, fac masaj senzational si se rusineaza cand nu inteleg din prima ce le-ai explicat.

boracay e o insula impartita in doua: partea cu vant si partea fara vant. de pe o parte a insulei pe alta faci 8 minute la picior. e o insula lunguiata si micuta. drumul care o inconjoara are mai putin de zece km. pana de curand nu existau masini, toata lumea se deplasa cu scutere, motoare sau celebrele motociclete cu atas acoperit pe care le vezi si in tailanda.

partea cu vant e partea cu sportul. aici ai conditii sa inveti, sa progresezi si sa te depasesti daca ai treaba cu zmeul. la fiecare 25 de metri e o scoala de kite cu mai multi instructori, echipament de inchiriat si conditii de depozitare. la unele din scoli predau adesea legende locale sau chiar internationale. oricum, in timpul unui sezon poti avea norocul sa dai nas in nas cu sportivi pe care i-ai vazut doar pe youtube. una din cele mai frumoase senzatii e sa ajungi pe apa primul…la rasarit. de cele mai multe ori la prima ora nu sunt valuri, apa e de un verde-albastrui ca in reclame, iar lumina cade asa frumos…ca si daca esti urat ca muma padurii…tot te simti ca un castigator la oscar…

partea fara vant contine baruri si birturi, ladyboys si bubuiala in boxe, cocktailuri criminale si un nisip alb, ca de wallpaper. mai mult nu stiu…

daca tot iti tocesti fundu sa zbori pana acolo cu 30 kg echipament si 4 kg restul :), merita sa stai cat mai mul pe apa. daca stai mult pe apa…seara nu vrei decat fructe, poate un masaj si somn.

probabil ati mai auzit de insula asta de la alti romani. in plin sezon pe insula sunt constant intre 50 si 100 de romani. cam toti sunt oameni misto. daca au ajuns pana acolo au trecut sigur prin niste filtre. ai ce sa vorbesti cu ei…si cel mai important…niciunul nu s-a apucat sa faca poze si sa le trimita la vreun ziar. bine kite-istii au alte preocupari :). cert e ca daca vrei, poti vorbi numai romaneste si te descurci. pe insula sunt mutati romani care au investit acolo si s-au mutat cu totul. tot oameni misto.

prin urmare, daca v-ati saturat de rusii din austria si vreti vacanta sportiva…eu zic sa incercati rusii din boracay(sunt la fel de multi ca in austria) care parca nu se mai vad asa ostentativ.

recomand boracay
puneti mana de vedeti lumea!

motive sa credem…

…intr-o lume mai buna. o campanie faina, cu oameni faini…care scriu lucruri faine. intre miile de postari am gasit cateva care mi-au ridicat perisorii de pe ceafa. eu postez si aici…

de cand fac televiziune am cunoscut oameni foarte buni in ceea ce fac. adevarate legende. Loeb se apropie de zece titluri modiale in WRC. adica de aproape zece ani…el e cel mai bun de pe planeta. Jarvis e neinvins de vreo 5 ani in hard-enduro. Coconea a facut ca X-alps sa isi schimbe regulamentul pentru ca alerga prea mult si dormea prea putin, iar cei care incercau sa-l imite isi puneau viata in pericol. cu oamenii ca astia am mancat la masa, am vorbit despre nimicuri, i-am auzit tusind, stranutand, le-am vazut vanataile si bataturile…sunt tot oameni, insa sunt foarte foarte buni in ceea ce fac. sunt convins ca sunt alti oameni buni sau foarte buni la “a face lumea mai buna”. in grupul asta sunt si eu…si sunt convins ca si tu…cel care citeste randurile astea.

motivesacredem.ro/

bicicleta electrica

ez_pro
am fost vazut pe la mare, prin oras cu o bicicleta un pic mai neobisnuita si am primit o multime de intrebari. banuiesc ca a starnit si curiozitatea unor trecatori ce nu au apucat sa si formuleze…

m-am gandit ca de aia am site/blog, sa mai fac si recomandari 🙂

asadar bicicleta se numeste DB0 sau db zero…e desenata de ROBRADY DESIGN-niste tipi geniali care au lucrat pentru corporatii mari de pe planeta si au venit cu solutii ce iti ridica perisorii pe ceafa daca esti macar un pic admirator al inovatiei.

de ce e electrica daca e bicicleta? nu mai bine iti iei scuter? bicicleta nu inseamna sport?

sport cu bicicleta se face oriunde altundeva decat in oras. in oras circuli/te relaxezi/te deconectezi/rezolvi probleme de trafic si parcare. motorul electric nu pedaleaza in locul tau. el te ajuta. ati urcat vreodata  (in bucuresti) podul Grant? in orice oras din tara, cea mai mica panta iti poate taia cheful de mers cu bicicleta in ziua aia. sau te poate face sa transpiri asa tare incat nu prea mai vrei sa ajungi la destinatie daca nu apare si un dus intermediar. motorul electric te ajuta sa te deplasezi mai repede, mai usor si deci cu mai putina transpiratie. mai ales cand sacoul o cere :).

DB0 mai are o calitate. e pliabila.

eu o tin mai tot timpul in portbagaj. ocupa foarte putin loc si se desface in mai putin de doua minute. pentru mici comisioane si intalniri in centrul orasului e o solutie mai buna chiar decat motorul. poti parca in fata restaurantului, nu trebuie sa respecti mari reguli si te poti strecura pe trotuar. o bicicleta pliaabila are povestea ei. ar trebui sa umplu pagini depre asta. am observat in bucuersti tot mai multe si asta ma bucura. chiar daca unii ne considera penibili ca folosim roti atata de mici intr-o lume a mountinbike-urilor. eu cred ca gresesc daca trag concluzii inainte sa incerce.

e drept, o bicicleta pliabila cu roti mici, nu are mega performante si uneori e mai obositoare daca te grabesti. aici incepe sa isi faca treaba motorul electric.

cu mentiunea ca bateria se incarca singura, in mers, dar se scoate si se poate duce in casa, unde se incaraca la priza, o data la doua/trei saptamani…pentru mai multe detalii si chiar programarea unui “drive-test” va invit in magazinul online bicicleteelectrice.ro

grecia. wrc. loeb. criza. criza lui loeb.

in weekend am folosit un fel de “golden ticket”. o sansa unica in viata. am mers cu elicopterul pe probele de wrc.

grecia. tara e superba. asta stiti probabil cu totii. cum e acum insa, cu noua criza? aproape la fel, daca esti turist. in Atena, intr-o piata centrala cateva mii de greci scandau impotriva guvernului si masurilor de criza, iar la 500 de metri mai jos, ospatarii aduceau platouri pline trecand cu greu printre turisti si cantareti la buzuki. taximetristul ne-a zis ca cel mai simplu lucru pt el e sa ne dea un bon de orice suma. explicatia era ca oricum, de vreun an de zile nimeni nu plateste nimic la stat (de asta nu suntem departe nici noi). in benzinarii si magazinele mici e marfa putina, statiunile sunt insa pline. daca ai bani de cheltuit, nimeni nu te refuza. cred ca nici anul asta nu risti, daca alegi un sejur in Grecia, mai ales ca s-au facut deja reduceri mari.

wrc. un sport greu. mai matematic decat pare din fata televizorului. in grecia vin mii de oameni pe probe si pt asta se trezesc inainte de 6 dimineata. sportul e mega iubit aici si desi se imbacseste traficul in zonele de concurs, desi turistii se calca in picioare cu localnicii, cei din urma se pare ca inteleg importanta celorlalti…
pe probe am stat atat de aproape de masini ca am in acele de par ii priveam in ochi pe piloti. nici acum nu imi explic cum se poate intra atat de tare intr-o curba, sau cum se poate merge atat de repede pe un drum ingust cat masina.

loeb. a trait un weekend de cosmar in grecia. a avut ghinion sa plece in doua zile diferite primul. asta pe macadam afecteaza mult timpul total. primul si poate si al doilea pilot “matura” primul strat de praf/nisip/pamant. coechipierul lui Loeb, Ogier…culmea tot Sebastien, a fost foarte rapid si a avut o strategie impecabila (culmea, aprobata tot de echipa lui Loeb, Citroen WRC). asta l-a adus pe primul loc. nu intru in detalii tehnice. imaginati-va insa ca un baiat cu ani multi mai tanar decat Loeb, care probabil are poza lui Loeb cu autograf la loc de cinste in casa in care a crescut, a ajuns sa il bata…

eniueiz, mi s-a parut fantastic ecartul intre cei doi pe ultima proba, Power Stage: 0,009 sec!!!

masinuta pe care am apucat sa o pilotez. “VIE”. Citroen DS3 echipata pt raliu. mica si foarte rapida. cu un pic de ajutor(de la instructor) am reusit chiar sa glisez in cateva curbe. in rest, ceea ce imi parea mie din interior spectaculos, de afara parea “babutza style”. nu ma pricep pe asfalt. apoi a trecut la volan un pilot profesionist. s-a schimbat treaba. am mers si pe doua roti. cele din dreapta 🙂 mi-a placut. mai putin franarea. nu stiu ce baga in discuri astia la curse. daca ar frana asa masinile de strada, ar fi infinit mai putine accidente. franarea e atat de violenta pe asfalt incat m-am simtit aproape la fel de presat de centuri ca in avionul de acrobatie. vreau macadam data viitoare 🙂