Bute, Mandinga, eu si Cipi…

…Cipi e un tip foarte tare. E cel mai tare din oras. Mai ales la bataie. E respectat de toti. Arata si foarte bine. E un tip serios, are cuvintele la el, se imbraca bine. O alta mare calitate a lui e ca si canta foarte bine. Cand iesim cu el la karaoke face furori.

Si eu si Bute si Mandinga ne mandrim cu faptul ca-l cunoastem pe Cipi. Ba mai mult, ne place sa ne numim “prietenii lui Cipi”. Cipi si-a castigat respectul in toate cercurile din oras. Toata lumea stie cine e Cipi. Intr-o sambata seara, am iesit cu totii la karaoke. De cand am intrat cu el, am simtit cum toate privirile se intorc spre gasca noastra. Paseam siguri pe noi. a altfel cand iesi cu Cipi. Simteam ca avem multe in comun cu Cipi, sau ma rog, visam sa avem multe… Mai ales ca oriunde intram, pe Cipi-l salutau si pustoaicele si doamnele trecute de 40 si rockerii si rapperii si baietii cu Harley si soferii de autobuz si gunoierii si bancherii.

Cipi s-a inscris pe lista de cantat. Eram asadar la karaoke. A cantat. Noua ne-a placut. Au fost ceva probleme tehnice…dar s-a descurcat si sunt convins ca multi nici nu au bagat de seama. Noua ne-a placut. Era Cipi al nostru. La un moment dat, de la o masa mai din fata s-a ridicat un domn si a inceput sa tipe ca lui nu-I place cum canta Cipi al nostru. Sau ca nu-I place ce piesa a ales. Era chiar patronul, banuiesc, pt ca se simtea ca la el acasa. Treaba a degenerat, s-a lasat cu provocari si cuvinte grele. Nu ne era frica de un conflict. Eram cu Cipi. Pana la urma Cipi a inceput sa incaseze niste pumni. Inainte sa se termine bataia, eu, Bute si Mandinga eram deja in parcare. Cipi a iesit usor sifonat. Prietenii patronului inca il inghionteau pe drumul spre iesire. Ne-am apropiat si noi. In cateva secunde imbranceam si noi. Am dat niste coate serioase. Nu lor…lui Cipi.
Cineva din ai nostri l-a scuipat. Toti ceilalti l-am injurat. De rude, de sfinti, de morti. Acum ca a trecut nu stiu exact de ce…
Poate pentru ca voiam sa se stie clar ca nu a venit cu noi. Poate pentru ca ne-a dezamagit.
Nu stiu daca ne era mai frica de bataie sau de penibil.
…Dar parca nu a cantat asa prost…
…Si la bataie era unul din cei mai buni…

oricum…aia e…Cipi e terminat. Trebuie sa ne gasim un alt Cipi. Altfel nu ne mai baga nimeni in seama in oras.
Bute, Mandinga…voi stiti pe cineva?!?

un joc nou

mi-a venit de curand o idee, dandu-mi seama ca lui razvan nu ii place cum e trecut in telefonul meu.
m-am gandit ca luna asta sa ii rog pe toti apropiatii sa imi propuna nume celebre cu care sa le inlocuiesc numele din agenda. stiu ca pare o prostie…dar daca aduni argumentele, s-ar putea sa ramai uimit…
1. afli repede, cine ti se considera apropiat
2. poti afla cine cu cine si-ar dori sa semene
3. e un test sa iti aduci aminte, cand suna cineva…cine suna de fapt
4. intr-un grup de prieteni, ajung sa vorbeasca pacino cu deniro, morti cu vii, dusmani de moarte, participanti la divorturi celebre…
restul…mai descoperiti si voi.
enjoi!

p.s. cel mai greu e cand decizi revenirea la numerele normale :)

am nisip in oglinda

…oglinda sufletului that is…

in 30 de ani nu am facut vreo forma de iritatie macar la ochi. asta traind in conditii extreme inca de mici, cand mergeam la lopatat graul la CAP, mergand in fiecare vara la fan, facand toata lista de sporturi si inotand in aproape orice ochi de apa gaseam, indiferent de numarul de broaste si de mormoloci din jur.

ori eu sunt mai slab(si mai batran) ori bacteria e mai puternica. duminica m-am trezit cu “nisip in ochi”. si cum ochii sunt oglinda sufletului…

eniueiz, am facut conjunctivita. probabil de la o fata de perna sau un prosop de hotel. am ramas uimit sa aflu ca exista atatea remedii mai mult sau mai putin babesti(ca doar la fiecare apartament de bloc sta minim un farmacist), ca toti oamenii din jurul meu au avut cel putin de doua ori asa ceva…dar mai ales ca tratamentul plus consultul fac doua milioane sase sute. vorba unui prieten: “macar ai facut la ambii ochi de banii atsia?”

cum dracu doua milioane sase sute? pai si un om care castiga sase milioane in total? dar daca omul asta face o complicatie? sau o boala de patru milioane? dar de zece? dar de o suta?

nu imi doream sa inchei asa pesimist postul, dar nu ma pot abtine:

raman convins ca in romania…moartea are o rubrica in cartea de munca.

0723-22DANI

Am numar de telefon personalizat. Tare, nu?
Si-l fac public. Ca sa nu mai apara vreun inteligent care sa va sune si sa pretinda ca e Dani, cum am patit cu nenea de pe FaceBook.
Bine, aplicatia asta de FaceBook http://apps.facebook.com/yourperfectnumber/ mi-a “ghicit” ca mi se potriveste alt numar.
Dar mai bine 0723-22DANI, aici ne gasim.
Asta inseamna, dupa cum v-ati prins: 0723-223264. Pt cei care nu, cautati literele pe tastele unui tel clasic si apasati tasta o singura data.

E un numar personalizat; nu e mare lucru- puteti sa va luati si voi numar cu numele sau porecla voastra.
E greu sa va raspund tuturor, asa ca va rog sa nu sunati. As sta cea mai mare parte din zi cu telefonul la ureche(si vorba aia, sunt in vacanta). Dati un sms.
A, puteti sa ma cautati pentru o invitatie la un enduro, de exemplu, si nu puteti sa ma sunati ca sa-mi cereti bani imprumut. Glumeam.

Mi-a luat numarul asta pentru mi s-a parut tare. L-am verificat pe www.vodafone.ro/numere/ , era liber asa ca…
Uite o noua modalitate de a raspunde celor care vor sa stie unde e urmataorea cursa interesanta, pe unde mai prezentam evenimente, cu ce se mai da lumea pe asfalt sau in afara lui, cu ce se mai sare si de unde, etc.

recomand

poate cel mai imporant lucru pe care mi l-a adus daniotil.ro e un flux imens de maluri de la voi. unele de bine, altele de rau, unele cu injuraturi, altele cu laude. foarte multe contin intrebari legate de obiecte pe care le folosesc si care se vad, inevitabil in general la tv. ceasul, de exemplu e pe primul loc la acest capitol. pentru ca in ultimele doua saptamani am primit vreo 30 de mailuri pe aceasta tema, am decis sa renunt la ideea de a avea “doar eu” modelul asta de ceas :) si sa divulg.
mi-am luat doua g-shock. sunt spectaculoase. unul se cheama si mudman, deci mi se potriveste de cand l-au botezat. m-am uitat mult la testele de pe youtube, pana sa fac alegerea. va sugerez unul, insa daca dati un search, veti ramane uimiti. eniuei, pt alte intrebari legate de ce folosesc, am folosit sau nu voi folosi niciodata, voi deturna cat de curand informatiile spre un nou site. tot al meu. spor!

mi-a placut atat de tare viralul…

…ca le-am dat oamenilor un telefon.

asa ca ieri am strans claparii, schiurile, hainele groase si le-am dus. am mai castigat ceva spatiu de trait in doi…:)

va recomand euroministorage.ro-e o treaba profi. ai o cartela de acces, nu se uita nimeni in cutiile tale, nu te intreba nimeni de cate ori intri sau iesi, e safe, supercurat si civilizat. iar daca ai o viata dubla…hmmmmm

singur, atat de singuuuurr

azi m-am prins cat de greu imi e fara razvan…asa e, cand nu e…sau nu mai e omul iti dai seama cat iti lipseste. la naiba cat de greu e!!! parca n-am timp sa ma gandesc la gandurile mele obisnuite din emisiune…tre sa ma concetrez doar sa fie “corect programul” si asta imi mananca tot nervul. parca n-am zvac! oare asa te simti si dupa divortz?!? sau dupe ce ramai vaduv dupa o casnicie lunga? e aiurea rau. si greu tare.

p.s. asta nu e o lauda pt marutza, care face emisiuni singur :)

poveste cu un OM si un TALON

acum ceva vreme am imprumutat o masina. am mers cu ea la Brasov, cu treaba. am dat masina inapoi destul de repede, dar nu m-am prins ca nu am dat si talonul. ma gandeam ca e inca in masina. proprietarul m-a sunat si m-a rugat sa il caut. l-am cautat. peste tot. am rascolit casa, am sapat prin echipamentele de motor. nimic. banuiesc ca stiti cum e. cand cauti ceva important, ti se pare ca vezi obiectul dupa ficare carte, sub fiecare element de decor…

sigur mi-au iesit 4 fire albe. nimic. mi-era rusine. ma pregateam sa formulez frumos si sa imi recunosc greseala. era mai bine decat un aproape devenit traditional: “da nu ti l-am dat?!??”

m-a sunat proprietarul si mi-a zis ca talonul a fost gasit intr-o parcare din brasov si trimis de cineva pe adresa firmei de leasing, in bucuresti. (banuiesc ca mi-a cazut din usa, de la parasolar sau dintre scaune). ce mai conteaza? un OM l-a gasit, a cautat plic, a lipit timbru si a scris adresa…sau a sunat la curier si l-a platit din banii lui…fara sa intrebe cine ii da recompensa.

s-a intamplat aici, in romania mea si a ta…pe care am inceput sa o iubim tot mai putin, sa o injuram pe la colturi din cauza “oamenilor” ce salasuiesc prin ea…

multumesc OMule.

eu cand vreau…

acum m-am intors de la premiera. tare. filmul e tare. si lasa urme. resiteanul nostru(florin serban) chiar a avut mana. si daca n-ar fi avut, nu as fi eu in masura sa zic asta, dupa ce oameni importanti din comitete importante au zis altceva.
premiera s-a balanganit insa pe un fir foarte subtire…si in balanganeala asta era gata gata sa atinga penibilul…

1. nu oricine a intrat la premiera. se presupune ca lumea era mai spalata, mai apretata si mai bine imbracata decat lumea obisnuita cu care ma intalnesc eu miercurea la cinemaul cu reducere. ba mai mult, dupa tinutele lor, lipsa parului si multiplele rame groase, ai zice ca sunt si mai cititi si mai plimbati prin muzee. o fi. trist e ca le suna telefoanele “ca draciiiii”…si daca nu ca dracii…sigur mai des decat cocalarilor cu care am eu norocul sa impart sala la multiplex.

2. am vazut pt prima data in viata mea o doamna cu un caine la film. il tinea pe genunchi. probabil cainele intelegea perfect ce se intampla pe ecran, pentru ca nici nu l-am auzit punand intrebari, nici pe duduie nu am prins-o explicand. e o doamna cunoscuta, ce apare la televizor…

3.o fatuca prost coafata si cu o rochie croita probabil special pt eveniment (oribila), a deschis premiera cu o foitza in mana de pe care citea cuvinte aranjate ciudat despre filmul pe care urma sa il vedem. era ca o compunere umflata cu pompa, numai ca sa vada profu ca ti-ai dat silinta. cascada de cuvinte a fost intrerupta de un domn din staf care a strigat atat de tare incat a acoperit-o si fara microfon. fata s-a facut mai mica decat era si l-a chemat pe ambasadorul germaniei.

4. ambasadorul germaniei a venit cu translatorul. amandoi imbracati pruna. translatorul arata ca un ambasador si ambasadorul aducea mai mult cu un translator. ambasadorul a inceput cu o gluma, dar sala a ras numai cand a inceput sa traduca translatorul. nu pt ca a inteles gluma ci pt ca tipul avea un defect evident de vorbire. parca nu se mai termina. dintr-una in alta…si noi doar voiam sa vedem un film…pana ne-am prins cu totii ca ne doream un translator pt a intelege ce spune translatorul ambasadorului…acestia au incheiat si si-au luat locuile in sala.

ps dupa film, au urcat pe scena toti cei implicati si s-au prezentat. jur ca am vazut ochi umezindu-se in sala, la prezentarea sincera, pe alocuri balbaita dar curata si plina de subintelesuri a detinutilor care au jucat in film.

Florin Serbane…jos palaria!

adevaratul facebook

e un nene pe facebook care se da drept eu. si-a facut profil “otil dani” si a pus poza asta
n100000678018010_4048

e o poza luata de pe net…evident. ca si celelalte.
nu m-a deranjat prea tare, pana cand mi-ati scris foarte multi ca il ajutati sa castige o masina intr-un concurs online, bazat pe click-urile voastre.

am decis de azi, ca cel mai indicat sa imi fac o pagina personala si sa incerc sa adun “un pic” mai multi prieteni decat el, ca sa se faca diferenta.

cateva probleme tehnice:
1. desi am reportat “abuse”, facebook nu a facut nimic pana acum.
2. desi l-am rugat sa ma lase sa exista nu s-a intamplat nimic
3. deocamdata profilul meu real nu prea e intors ca rezultat la cautari si nici poza de profil nu se vede la toata lumea.

incercati asta
http://www.facebook.com/daniotil
sau cautati dani otil, cu poza de profil cu draperiile :)
feisbuku