Am numar de telefon personalizat. Tare, nu?
Si-l fac public. Ca sa nu mai apara vreun inteligent care sa va sune si sa pretinda ca e Dani, cum am patit cu nenea de pe FaceBook.
Bine, aplicatia asta de FaceBook http://apps.facebook.com/yourperfectnumber/ mi-a “ghicit” ca mi se potriveste alt numar.
Dar mai bine 0723-22DANI, aici ne gasim.
Asta inseamna, dupa cum v-ati prins: 0723-223264. Pt cei care nu, cautati literele pe tastele unui tel clasic si apasati tasta o singura data.

E un numar personalizat; nu e mare lucru- puteti sa va luati si voi numar cu numele sau porecla voastra.
E greu sa va raspund tuturor, asa ca va rog sa nu sunati. As sta cea mai mare parte din zi cu telefonul la ureche(si vorba aia, sunt in vacanta). Dati un sms.
A, puteti sa ma cautati pentru o invitatie la un enduro, de exemplu, si nu puteti sa ma sunati ca sa-mi cereti bani imprumut. Glumeam.

Mi-a luat numarul asta pentru mi s-a parut tare. L-am verificat pe www.vodafone.ro/numere/ , era liber asa ca…
Uite o noua modalitate de a raspunde celor care vor sa stie unde e urmataorea cursa interesanta, pe unde mai prezentam evenimente, cu ce se mai da lumea pe asfalt sau in afara lui, cu ce se mai sare si de unde, etc.

poate cel mai imporant lucru pe care mi l-a adus daniotil.ro e un flux imens de maluri de la voi. unele de bine, altele de rau, unele cu injuraturi, altele cu laude. foarte multe contin intrebari legate de obiecte pe care le folosesc si care se vad, inevitabil in general la tv. ceasul, de exemplu e pe primul loc la acest capitol. pentru ca in ultimele doua saptamani am primit vreo 30 de mailuri pe aceasta tema, am decis sa renunt la ideea de a avea “doar eu” modelul asta de ceas si sa divulg.
mi-am luat doua g-shock. sunt spectaculoase. unul se cheama si mudman, deci mi se potriveste de cand l-au botezat. m-am uitat mult la testele de pe youtube, pana sa fac alegerea. va sugerez unul, insa daca dati un search, veti ramane uimiti. eniuei, pt alte intrebari legate de ce folosesc, am folosit sau nu voi folosi niciodata, voi deturna cat de curand informatiile spre un nou site. tot al meu. spor!

…ca le-am dat oamenilor un telefon.

asa ca ieri am strans claparii, schiurile, hainele groase si le-am dus. am mai castigat ceva spatiu de trait in doi…:)

va recomand euroministorage.ro-e o treaba profi. ai o cartela de acces, nu se uita nimeni in cutiile tale, nu te intreba nimeni de cate ori intri sau iesi, e safe, supercurat si civilizat. iar daca ai o viata dubla…hmmmmm

azi m-am prins cat de greu imi e fara razvan…asa e, cand nu e…sau nu mai e omul iti dai seama cat iti lipseste. la naiba cat de greu e!!! parca n-am timp sa ma gandesc la gandurile mele obisnuite din emisiune…tre sa ma concetrez doar sa fie “corect programul” si asta imi mananca tot nervul. parca n-am zvac! oare asa te simti si dupa divortz?!? sau dupe ce ramai vaduv dupa o casnicie lunga? e aiurea rau. si greu tare.

p.s. asta nu e o lauda pt marutza, care face emisiuni singur

acum ceva vreme am imprumutat o masina. am mers cu ea la Brasov, cu treaba. am dat masina inapoi destul de repede, dar nu m-am prins ca nu am dat si talonul. ma gandeam ca e inca in masina. proprietarul m-a sunat si m-a rugat sa il caut. l-am cautat. peste tot. am rascolit casa, am sapat prin echipamentele de motor. nimic. banuiesc ca stiti cum e. cand cauti ceva important, ti se pare ca vezi obiectul dupa ficare carte, sub fiecare element de decor…

sigur mi-au iesit 4 fire albe. nimic. mi-era rusine. ma pregateam sa formulez frumos si sa imi recunosc greseala. era mai bine decat un aproape devenit traditional: “da nu ti l-am dat?!??”

m-a sunat proprietarul si mi-a zis ca talonul a fost gasit intr-o parcare din brasov si trimis de cineva pe adresa firmei de leasing, in bucuresti. (banuiesc ca mi-a cazut din usa, de la parasolar sau dintre scaune). ce mai conteaza? un OM l-a gasit, a cautat plic, a lipit timbru si a scris adresa…sau a sunat la curier si l-a platit din banii lui…fara sa intrebe cine ii da recompensa.

s-a intamplat aici, in romania mea si a ta…pe care am inceput sa o iubim tot mai putin, sa o injuram pe la colturi din cauza “oamenilor” ce salasuiesc prin ea…

multumesc OMule.

acum m-am intors de la premiera. tare. filmul e tare. si lasa urme. resiteanul nostru(florin serban) chiar a avut mana. si daca n-ar fi avut, nu as fi eu in masura sa zic asta, dupa ce oameni importanti din comitete importante au zis altceva.
premiera s-a balanganit insa pe un fir foarte subtire…si in balanganeala asta era gata gata sa atinga penibilul…

1. nu oricine a intrat la premiera. se presupune ca lumea era mai spalata, mai apretata si mai bine imbracata decat lumea obisnuita cu care ma intalnesc eu miercurea la cinemaul cu reducere. ba mai mult, dupa tinutele lor, lipsa parului si multiplele rame groase, ai zice ca sunt si mai cititi si mai plimbati prin muzee. o fi. trist e ca le suna telefoanele “ca draciiiii”…si daca nu ca dracii…sigur mai des decat cocalarilor cu care am eu norocul sa impart sala la multiplex.

2. am vazut pt prima data in viata mea o doamna cu un caine la film. il tinea pe genunchi. probabil cainele intelegea perfect ce se intampla pe ecran, pentru ca nici nu l-am auzit punand intrebari, nici pe duduie nu am prins-o explicand. e o doamna cunoscuta, ce apare la televizor…

3.o fatuca prost coafata si cu o rochie croita probabil special pt eveniment (oribila), a deschis premiera cu o foitza in mana de pe care citea cuvinte aranjate ciudat despre filmul pe care urma sa il vedem. era ca o compunere umflata cu pompa, numai ca sa vada profu ca ti-ai dat silinta. cascada de cuvinte a fost intrerupta de un domn din staf care a strigat atat de tare incat a acoperit-o si fara microfon. fata s-a facut mai mica decat era si l-a chemat pe ambasadorul germaniei.

4. ambasadorul germaniei a venit cu translatorul. amandoi imbracati pruna. translatorul arata ca un ambasador si ambasadorul aducea mai mult cu un translator. ambasadorul a inceput cu o gluma, dar sala a ras numai cand a inceput sa traduca translatorul. nu pt ca a inteles gluma ci pt ca tipul avea un defect evident de vorbire. parca nu se mai termina. dintr-una in alta…si noi doar voiam sa vedem un film…pana ne-am prins cu totii ca ne doream un translator pt a intelege ce spune translatorul ambasadorului…acestia au incheiat si si-au luat locuile in sala.

ps dupa film, au urcat pe scena toti cei implicati si s-au prezentat. jur ca am vazut ochi umezindu-se in sala, la prezentarea sincera, pe alocuri balbaita dar curata si plina de subintelesuri a detinutilor care au jucat in film.

Florin Serbane…jos palaria!

e un nene pe facebook care se da drept eu. si-a facut profil “otil dani” si a pus poza asta

e o poza luata de pe net…evident. ca si celelalte.
nu m-a deranjat prea tare, pana cand mi-ati scris foarte multi ca il ajutati sa castige o masina intr-un concurs online, bazat pe click-urile voastre.

am decis de azi, ca cel mai indicat sa imi fac o pagina personala si sa incerc sa adun “un pic” mai multi prieteni decat el, ca sa se faca diferenta.

cateva probleme tehnice:
1. desi am reportat “abuse”, facebook nu a facut nimic pana acum.
2. desi l-am rugat sa ma lase sa exista nu s-a intamplat nimic
3. deocamdata profilul meu real nu prea e intors ca rezultat la cautari si nici poza de profil nu se vede la toata lumea.

incercati asta
http://www.facebook.com/daniotil
sau cautati dani otil, cu poza de profil cu draperiile

ma gandeam sa folosesc alt nume cand comand mancare. din doua motive:
unu, pt ca m-am saturat sa aud sau simt o chitzaiala a dispecerei de orice fel ar fi ea, imediat dupa ce imi pronunta numele apasat.
doi, fiindca mi se pare funny sa folosesc identitatea altcuiva. adica imi place cand suna fata de la chinezesc pt confirmare si ma intreaba “domnul viorel catarama?” sau “ion tiriac?”…in plus…se mai leaga o conversatie doua, din gama…”dar dupa voce…” oricum, daca ma plictisesc, merg si mai departe…”ce, daca ma cheama ion tiriac nu pot sa stau la garsoniera?”
fac asta de ceva vreme…dar tocmai m-a lovit o idee in moalele capului meu moale: dar daca ma dau drept o persoana…si oamenii care imi pun mancarea in pachet nu o suporta?!? daca zic ca sunt bendeac sau badea sau gheorghe si imi scuipa aia in merinde? adica nu e corect, daca tot mananc cu scuipat sa mananc cu unul pe care il merit?

abia incepu februarie si vreau sa le amintesc unor ametiti care vor sa se (re)apuce de sala…ca e din nou timpul. asa e in februarie si in mai, cu rigurozitatea pasarilor care pleaca in tarile calde, intarziate cel mult doua saptamani de starea climei…multi baieti si cateva fete merg la sala. in februarie pentru ca isi calculeaza ca pana in iunie, cand dau tricourile jos, respectiv mai umbla la fustita, vor arata ca in reviste. in mai, pentru ca isi dau seama ca le expira abonamentul din februarie si au doar doua intrari pe el. ca sa nu piarda reducerea, dar si ca sa recupereze teren…baga prostii in ei, exagereaza cu dieta, prafurile, oboseala si evident se lasa prin 2 iulie, pt ca oricum a inceput sezonul de mare, vacanta si nu mai merita…eh….poate la anul. nu ma apuc acum sa vorbesc de conduita la sala si de felul cum reusesc unii sa o transforme in corvoada, chin…un fel de teme la chimie. asta e treaba lor. vreau sa vorbesc despre set-up-ul asta cliseu…felul in care “te organizezi” sa mergi la sala.

1. abonamentul la sala incepe lunea. daca ai ratat lunea asta, nu te apuca de joi. muschiul tau are un mic calendar si se poate prinde. asteapta lunea viitoare!
2. nu te poti abona fara un bun prieten. . daca se poate, alege din prieteni unul mai lenes si cu multe pe cap la birou. in felul asta veti petrece mai mult timp sincronizandu-va pt urmatorul antrenament, decat pt antrenamentul propriu-zis. e bine sa mergeti numai in doi la sala. cand nu mai ai nicio scuza sa nu mergi la sala…poti cauta la el.
3. cand vizitati sala, mergeti mai multi. faceti si un pic de caterinca, pasaiti o fata, cereti un id de mess…daca nu va scapa nimeni un disc pe picior…ati ales sala potrivita! nu mai cautati alta. e exact sala unde saptamanal, in timp ce voi va concentrati la a doua genuflexiune…va intra cate un grup de cocalari cu chef de caterinca…
4. daca esti fata, e bine sa te machiezi strident, sa iti uiti bustiera acasa si sa ne atentionezi cu sfarcurile care, nu-i asa…se bucura…caci sala…adusa la nivel de pasiune…produce endorfina…iar endorfina…are legatura cu placerea… daca esti o fiinta senzitiva, vei simti in fiecare moment adanc…cat de intens se gandeste un grup mare de barbati transpirati la tine. unii dintre ei, vor merge si mai departe…de cate ori vei lucra croitorii…se vor imagina ginecologul tau…
5. sa ai telefonul la tine. daca tot intarim muschi, sa intarim si ceva relatii. iar daca tot ne-am propus sa aratam brici pana la vara…da-i dracu pe prietenii mai grasi!

lista continua…poate o continuati voi…

asa l-au prezentat unii si m-a luat valu sa ii zic blog. e mai mult  o usa de frigider pe care mai lipesc din cand in cand un vis, o vorba un gand o poza. de multe ori ma opresc din scris si cantaresc de doua ori ce postez, pt ca hienele de pe monden aleg sa isi faca materiale intregi fara sa isi mute fundul coshuros de pe scaun, fara sa dea un telefon sau un search…doar din ce apare pe site…

asta e…imi asum.

dar hai sa va zic la ce m-am gandit in masina azi - ma enerva tot timpul tata cand ne shushuia de cate ori incepea timpul probabil la tv. adica nu intelegeam ce e atat de important de trebuie sa ma opresc eu din vorbit pana termina tanti jurca sau nenea ala rarait(pt cine isi aminteste telejurnalul).

asa ca am intrebat de cateva ori si tata mi-a raspuns de fiecare data “ca sa vedem ce facem maine”.

abia acum la aproape 30 de ani m-am prins ca vremea chiar ne dicteaza ce facem maine. o iau pe puncte. dar ca sa nu par inginer, nu le numerotez. fac doar paragrafe:

l-am refuzat pe bobo de 4 ori inr-o saptamana, desi omu m-a invitat sa mancam, sa mai schimbam doua vorbe si sa ii vad odrasla proaspat aparuta pe lume. suna groazanic, dar l-am refuzat numai pt ca mi-e urat sa ma invart in jurul blocului lui cate juma de ora numai ca sa gasesc un loc de parcare. de cand cu muntii de gheatza, amestecata cu zapada murdara, locurile de parcare s-au decimat in bucuresti. am ajuns sa astept cu farurile stinse sa iasa cate cineva din bloc….o sa creada ca-s frun neam de stalker… vedeti? vremea deja s-a bagat in viata mea socio-simpatica…

in decembrie, in deva, ne-am dat cu motoarele in echipament de primavara, pe un soare de iti scotea ochii  din orbite. n-am mai facut asta niciodata…dar daca vremea a vrut sa se implice…

in ianuarie m-am speriat de ce cade din cer si am fugit mai la cald…pe 15 rugam barmanul sa mai aduca gheata si sa porneasca aerul conditionat…

pe 23 ma uitam cu uimire cum scrie pe bordul masinii -28 C…pt prima data in viata si  scoteam un snowmobil din copca…pt ca unul din baieti a vrut sa faca ce a vazut pe youtube.

acum stau langa telefon si astept ca mama lui geore cosbuc un raspuns. am dat 18 sms-uri, sa organizez un fotbal. de obicei vin prea multi. azi suntem 4…

asa ca da…vremea e mai implicata in viata mea decat credeam…

sa aveti vreme cum vreti (cine vrea sa vada filme cu cine trebuie pe piept…urata…cine vrea sa scoata untul din copii pe partie…frumoasa)