adevaratul facebook

e un nene pe facebook care se da drept eu. si-a facut profil “otil dani” si a pus poza asta
n100000678018010_4048

e o poza luata de pe net…evident. ca si celelalte.
nu m-a deranjat prea tare, pana cand mi-ati scris foarte multi ca il ajutati sa castige o masina intr-un concurs online, bazat pe click-urile voastre.

am decis de azi, ca cel mai indicat sa imi fac o pagina personala si sa incerc sa adun “un pic” mai multi prieteni decat el, ca sa se faca diferenta.

cateva probleme tehnice:
1. desi am reportat “abuse”, facebook nu a facut nimic pana acum.
2. desi l-am rugat sa ma lase sa exista nu s-a intamplat nimic
3. deocamdata profilul meu real nu prea e intors ca rezultat la cautari si nici poza de profil nu se vede la toata lumea.

incercati asta
http://www.facebook.com/daniotil
sau cautati dani otil, cu poza de profil cu draperiile šŸ™‚
feisbuku

comanda mancare

ma gandeam sa folosesc alt nume cand comand mancare. din doua motive:
unu, pt ca m-am saturat sa aud sau simt o chitzaiala a dispecerei de orice fel ar fi ea, imediat dupa ce imi pronunta numele apasat.
doi, fiindca mi se pare funny sa folosesc identitatea altcuiva. adica imi place cand suna fata de la chinezesc pt confirmare si ma intreaba “domnul viorel catarama?” sau “ion tiriac?”…in plus…se mai leaga o conversatie doua, din gama…”dar dupa voce…” oricum, daca ma plictisesc, merg si mai departe…”ce, daca ma cheama ion tiriac nu pot sa stau la garsoniera?”
fac asta de ceva vreme…dar tocmai m-a lovit o idee in moalele capului meu moale: dar daca ma dau drept o persoana…si oamenii care imi pun mancarea in pachet nu o suporta?!? daca zic ca sunt bendeac sau badea sau gheorghe si imi scuipa aia in merinde? adica nu e corect, daca tot mananc cu scuipat sa mananc cu unul pe care il merit?
šŸ™‚

sala cu fiare

abia incepu februarie si vreau sa le amintesc unor ametiti care vor sa se (re)apuce de sala…ca e din nou timpul. asa e in februarie si in mai, cu rigurozitatea pasarilor care pleaca in tarile calde, intarziate cel mult doua saptamani de starea climei…multi baieti si cateva fete merg la sala. in februarie pentru ca isi calculeaza ca pana in iunie, cand dau tricourile jos, respectiv mai umbla la fustita, vor arata ca in reviste. in mai, pentru ca isi dau seama ca le expira abonamentul din februarie si au doar doua intrari pe el. ca sa nu piarda reducerea, dar si ca sa recupereze teren…baga prostii in ei, exagereaza cu dieta, prafurile, oboseala si evident se lasa prin 2 iulie, pt ca oricum a inceput sezonul de mare, vacanta si nu mai merita…eh….poate la anul. nu ma apuc acum sa vorbesc de conduita la sala si de felul cum reusesc unii sa o transforme in corvoada, chin…un fel de teme la chimie. asta e treaba lor. vreau sa vorbesc despre set-up-ul asta cliseu…felul in care “te organizezi” sa mergi la sala.

1. abonamentul la sala incepe lunea. daca ai ratat lunea asta, nu te apuca de joi. muschiul tau are un mic calendar si se poate prinde. asteapta lunea viitoare!
2. nu te poti abona fara un bun prieten. . daca se poate, alege din prieteni unul mai lenes si cu multe pe cap la birou. in felul asta veti petrece mai mult timp sincronizandu-va pt urmatorul antrenament, decat pt antrenamentul propriu-zis. e bine sa mergeti numai in doi la sala. cand nu mai ai nicio scuza sa nu mergi la sala…poti cauta la el.
3. cand vizitati sala, mergeti mai multi. faceti si un pic de caterinca, pasaiti o fata, cereti un id de mess…daca nu va scapa nimeni un disc pe picior…ati ales sala potrivita! nu mai cautati alta. e exact sala unde saptamanal, in timp ce voi va concentrati la a doua genuflexiune…va intra cate un grup de cocalari cu chef de caterinca…
4. daca esti fata, e bine sa te machiezi strident, sa iti uiti bustiera acasa si sa ne atentionezi cu sfarcurile care, nu-i asa…se bucura…caci sala…adusa la nivel de pasiune…produce endorfina…iar endorfina…are legatura cu placerea… daca esti o fiinta senzitiva, vei simti in fiecare moment adanc…cat de intens se gandeste un grup mare de barbati transpirati la tine. unii dintre ei, vor merge si mai departe…de cate ori vei lucra croitorii…se vor imagina ginecologul tau…
5. sa ai telefonul la tine. daca tot intarim muschi, sa intarim si ceva relatii. iar daca tot ne-am propus sa aratam brici pana la vara…da-i dracu pe prietenii mai grasi!

lista continua…poate o continuati voi…

da, nu e chiar blog…

asa l-au prezentat unii si m-a luat valu sa ii zic blog. e mai mult Ā o usa de frigider pe care mai lipesc din cand in cand un vis, o vorba un gand o poza. de multe ori ma opresc din scris si cantaresc de doua ori ce postez, pt ca hienele de pe monden aleg sa isi faca materiale intregi fara sa isi mute fundul coshuros de pe scaun, fara sa dea un telefon sau un search…doar din ce apare pe site…

asta e…imi asum.

dar hai sa va zic la ce m-am gandit in masina azi – ma enerva tot timpul tata cand ne shushuia de cate ori incepea timpul probabil la tv. adica nu intelegeam ce e atat de important de trebuie sa ma opresc eu din vorbit pana termina tanti jurca sau nenea ala rarait(pt cine isi aminteste telejurnalul).

asa ca am intrebat de cateva ori si tata mi-a raspuns de fiecare data “ca sa vedem ce facem maine”.

abia acum la aproape 30 de ani m-am prins ca vremea chiar ne dicteaza ce facem maine. o iau pe puncte. dar ca sa nu par inginer, nu le numerotez. fac doar paragrafe:

l-am refuzat pe bobo de 4 ori inr-o saptamana, desi omu m-a invitat sa mancam, sa mai schimbam doua vorbe si sa ii vad odrasla proaspat aparuta pe lume. suna groazanic, dar l-am refuzat numai pt ca mi-e urat sa ma invart in jurul blocului lui cate juma de ora numai ca sa gasesc un loc de parcare. de cand cu muntii de gheatza, amestecata cu zapada murdara, locurile de parcare s-au decimat in bucuresti. am ajuns sa astept cu farurile stinse sa iasa cate cineva din bloc….o sa creada ca-s frun neam de stalker… vedeti? vremea deja s-a bagat in viata mea socio-simpatica…

in decembrie, in deva, ne-am dat cu motoarele in echipament de primavara, pe un soare de iti scotea ochii Ā din orbite. n-am mai facut asta niciodata…dar daca vremea a vrut sa se implice…

in ianuarie m-am speriat de ce cade din cer si am fugit mai la cald…pe 15 rugam barmanul sa mai aduca gheata si sa porneasca aerul conditionat…

pe 23 ma uitam cu uimire cum scrie pe bordul masinii -28 C…pt prima data in viata si Ā scoteam un snowmobil din copca…pt ca unul din baieti a vrut sa faca ce a vazut pe youtube.

acum stau langa telefon si astept ca mama lui geore cosbuc un raspuns. am dat 18 sms-uri, sa organizez un fotbal. de obicei vin prea multi. azi suntem 4…

asa ca da…vremea e mai implicata in viata mea decat credeam…

sa aveti vreme cum vreti (cine vrea sa vada filme cu cine trebuie pe piept…urata…cine vrea sa scoata untul din copii pe partie…frumoasa)

unde am fost in vacanta?!?

o sa auzim impreuna cel putin zece speculatii sub umbrela “surselor apropiate”…ei bine am iesit des din tara, toata vara…am avut nevoie de liniste, de somn, de bine…n-a stiut nimeni unde. nici un coleg. nici o matusa. nici mama.

Ā 

Dintr-o vacanta vii cu un bronz, niste obiecte inutile, o oboseala ceva maiĀ dulce decat aia zilnica si cu niste amintiri senzationale, dac-ai fostĀ norocos.Ā  Desigur, multe momente minunate din vacanta le-ai ratat facandĀ poze in nestire, mult mai nereusite decat acelea pe care le-ai fi pututĀ cumpara de la colt, cu acelasi monument sau peisaj…. Pierzi sublimul cuĀ reglaje, cautari de unghiuri si poze facute in nestire ca sa nu uiti… SiĀ cu filmari tremurate, in care se aude mereu vocea ta, dand indicatiiĀ regizorale, printre dinti, familiei indisciplinate la cadru.

Vacanta mea a fost pe o raza de luna, cu niste contururi care contin maiĀ multe detalii decat orice ar putea fi povestit sau “jucat” in fataĀ obiectivului. N-am fost departe, ci exact acolo unde mi-am dorit sa fiu.

N-am avut bagaje, ci senzatii. N-am cumparat suveniruri, ci mi-am pusĀ deoparte toti fiorii. N-am pierdut nopti, ci le-am trait. N-am vizitat, ciĀ am privit cu nesat, am atins, m-am infruptat….

N-am fost singur, ci intreg.

Ā 

am 29…merg pe 40

multumesc pentru urari, pentru ganduri frumoase si mai ales, va multumesc ca nu m-ati injurat…nici de ziua mea…:)

best of…tinerete…of

eh, da…am fost candva tineri…si eu…si baciul razvan, care tocmai a implinit o varsta ieri. sigur, eu implinesc aceeasi varsta peste nu multe zile….dar, pentru ca el are o sotie, doi copii si nicio coperta Ciao :)…eu raman un pusti. avantaj el. cum am petrecut de ziua lui? in cel mai simpatic mod posibil, avand in vedere ca petrecerea era la 600km distanta. mi-am pus doua degete de coniac si m-am mutat pe balcon, la calculator. am cautat chestii cu noi pe youtube si desi nu imi place sa ma vad la tv…culmea…m-am hlizit toata seara…enjoi…daca nu le stiati…

Read the rest of this entry »

Haita de la Deva…

prima saptamana de vacanta e aproape gata. acum m-am intors de la Deva. a fost o super experienta. m-am simtit, pe bune ca in filmele in care o haita adopta un copil sau un pui de pe alta ramura a regnului. un grup de baieti cu sclipire in privire, enduristi, aparent cu vieti normale si foarte diferite intre ele…dar pe care daca ii asculti, te umpli de bine si din cand in cand exclami cate un OAU.

dscn6216 Read the rest of this entry »

simt ca nu mai pot sa ajut

nu mai pot, aici are valoare de nu mai vreau, sau daca as face-o as face-o cu un nod in gat. cum sa aduc acasa zecile de plicuri, cum sa-i forwardez Mihaelei sutele de mailuri trimise de oameni disperati, care au vazut in ea sau in cazurile rezolvate de ea o speranta?

explic…

Mihaela nu citeste tabloide. de mult. Ā probabil nu mai poate. e si normal. daca zilnic te uiti pe o fereastra si primesti fara motiv un pumn in gura, incerci mai intai sa nu te mai uiti Ā si apoi te intrebi cine da pumnul si de ce. intr-un fel de rutina de familie/ocupatie, dupa fiecare emisiune vorbim la telefon. banuiesc, ca orice cuplu normal de pe planeta, dupa ce unul isi termina programul. in afara de “ale noastre”, ii spun daca a mai aparut vreo porcarie. incerc sa o feresc de prostiutele gen “Mihaela a fost vazuta cu un domn grizonat”. nici nu le amintesc. fara nimicurile Ā astea, ultimele luni au sunat asa in ochii presei: Mihaela-talhar, Mihaela-mama denaturata, Mihaela-bigama, Mihaela-imatura, Mihaela-obsedata, Mihaela-caz penal…lista continua… Read the rest of this entry »

coleg de breasla

e punctul de vedere al unei a dintre cele mai valoroase jurnaliste tv pe care le-a avut Romania vreodata, un om cu adevarat dedicat adevarului si meseriei de jurnalist. Autoare a celebrului documentar ā€œDosarele securitatiiā€ si a celor mai multe documentare premiate in Romania si in alte tari, Lucioa Hossu Longin, fara a fi prietena sau apropiata a MIhaelei a simtit nevoia sa aiba un punct de vedere. A simtit nevoia sa-si sprijine un coleg de breasla, tot jurnalist, pe care-l cunoaste si respecta profesional de ani de zile ā€“ pe Mihaela…

Read the rest of this entry »