Da, am deschis azi. Nu e chiar blog, e si site personal. E un raspuns la un set de nevoi:
1) Cautarile dupa numele meu, al lui Razvan, al emisiunii.
2) Nevoia de a ne apara in fata scandalagiilor din presa.
3) Nevoia de a arata si “altfel” decat in cele doua ore de program.
4) Nevoia de a exprima ganduri care nu au tot timpul loc la tv
In ziua in care am zis la tv ca imi voi face blog, 924 de persoane au tastat www.daniotil.ro, fara macar sa ma apuc de scris. Pentru mine asta inseamna mult. Intre aceste persoane, cred ca sunt multi care gandesc ca mine, simt ca mine, urla cand ii doare exact ca mine, iubesc ca mine… zambesc ca mine. Vreau sa ii cunosc. Incep cu primul. Dau un CEAI contra 100 de intrebari. Fara reportofon sau camera de filmat. De la om la om. Ca in statia de metrou. De fapt…acolo ne si bem ceaiul. Sincer, firesc, fara perdea sau fitze.
daca esti interesat sau interesata scrie la dani@otil.ro
Vineri seara, in Bucuresti, o femeie cunoscuta din Romania , urmarita agresiv de cateva masini de paparazzi de zile in sir, este haituita intr-o parcare. Fotograful de la Ringier, adica Libertatea, se da jos din masina si alearga dupa masina in care femeia se afla la volan, in mers. Ii sare in fatza masinii, ii lipeste aparatul Read the rest of this entry »
Personajul “imoral” Dani Otil, munceste de la 16 ani, se intretine singur de la 18, a facut zece ani radio si patru ani televiziune. A construit impreuna cu trei baieti o retea de radio (National FM) cu 30 de statii in Bucuresti si cele mai importante orase din tara.
Emisiunea pe care o realizeaza -”Netaza cu Read the rest of this entry »
…Mihaela m-a luat de mana pe timp de pace. Recunosc. Ea a facut primii 50 de pasi. Sunt un baiat din Resita, mutat cu doua plase si un Razvan la Bucuresti. Fac emisiuni dimineata, am o viata stricta, ma culc, mananc si ma scol la ore fixe. Nu pot lipsi de la munca si stau intr-o garsoniera. N-as fi avut vreodata curajul sa ridic capul in fata celei careia I se spunea “diva”.
L-am ridicat pentru ca mi l-a ridicat ea, cu degetul aratator impingand usor in barbia mea.
Am vazut o femeie frumoasa, cu gesturi identice cu ale mele, cu o fizionomie asemanatoare cu a mea, cu un creier imens si cu un suflet si mai mare. Sufletul era de fapt un burete. Absorbea toata atentia pe care i-o dadeam si ma invata ce sa ii dau.
Eu nu am furat femeia nimanui. Nu am dormit pe pres si nu am trimis flori cu biletel. Nu am haituit, nu am cautat pe net CV-ul Mihaelei ca sa stiu “cum sa o seduc”. Nu a fost un joc. Nu e un joc. Nu tinem scor. N-am interese. Sunt un om corect si in primul rand barbat. O femeie care te iubeste si te priveste asa nu are la o alta adresa o alta relatie bazata pe iubire si strans in brate.
Familia mea e la Resita. Ii vad pe ai mei rar si din ce in ce mai rar. Eu n-am “ai mei” in apropiere. Nici cand mi-e bine nici cand mi-e greu. De acteva luni am “a mea”. E femeia mea. O iubesc. E jurul si imprejurul meu. La ea ma raportez si cu ea ma consult. Mi-a dat cele mai frumoase zile si cuvinte si vise din viata mea. Jur ca nu au costat nimic. Nu sunt cumparabile.
Mihaela e omul care mi-a zambit mai frumos si mai des decat orice ruda, orice aproiat. E, dupa mine omul care are atata optimism si energie poztiva cat sa imparta si la cei din jur. E genul de om care “umple” incaperea in care intra. Cat a tinut valul de scandal, omul asta minunat de care va vorbesc abia isi gasea cuvintele intre suspine, intre lacrimi. Nu am vazut-o asa pe Mihaela si din ce vad prin preajma nu au mai vazut-o vreodata rudele, apropiatii sau colegii de televiziune.
Ce faci, cand toate astea se intampla cu omul pe care il iubesti? Ba nu…nu doar il iubesti…de iubit iti iubesti si bunica, un unchi…de omul asta esti legat emotional, chimic si cand stai mai mult de trei zile fara el simti ca un camion a parcat pe pieptul tau. (e o parte dintr-un sms pe care l-am scris nimanui, intr-o seara oribila…de ce nimanui? pt ca nimeni nu imi putea raspunde)
Austria…controversata vacanta… o autostrada banala, firimituri in poala, intre scaune o cola de-aia care parca “la ei” are alt gust…conduceam de 1000km singur in masina…in mod normal trebuia sa fim doi, pentru inca niste zile aflasem ca voi fi “unul”…ipodul are un stil bizar de a amesteca piesele ce ma face sa cred ca ala de a inventat functia shuffle avea o minte diabolica si niciun interes sa lase aleatoriul sa lucreze…ajunge la piesa de mai jos…mi se pune un nod in gat…primesc un ciocan in ficat si trag pe dreapta.
(cautati povestea celor patru ochi care abia se dezlipesc pe durata piesei)
