in 95 am avut pentru prima data lacrimi in ochi in fata unei vitrine. imi amintesc perfect. nu era pentru o pereche de adidasi. era pentru ca nu mai suportam sa nu am bani sa imi cumpar o ciocolata dupa antrenament, cum vedeam la altii. corpul meu cerea dulce prin fiecare por. il primea acasa, sub forma de biscuiti cu gem sau zahar frecat cu cacao…

uite-ma in 2009… intrat intr-un cerc restrans. cercul putinilor oameni de pe planeta care s-au dat cu Sebastian Loeb. cel mai rapid om pe 4 roti in afara circuitului. campion monidal de 5 ori si probabil anul acesta a 6-a. nu trebuie sa fii fan ca sa intelegi. e greu sa-i explici unui neobisnuit cu cursele cum merge campionul greciei sau tipul care e acum pe patru in campionatul european. e simplu insa sa explici cum merge NUMARUL UNU de pe planeta.

ei bine cu dansul, am petrecut cateva minute care mi-au umplut venele cu un cocktail interesant ce continea admiratie, fiori, adrenalina, siguranta, curiozitate…

e adevarat…clipeste rar cand se da, mainile si picioarele lui se misca probabil mai repede decat clipeste in timpul lui liber, bea mai mult de zece cafele in zi de concurs, e mai mic decat mine ca statura, are un pitbull(femela) in loc de PR, vorbeste putin, se da cu motorul de enduro uneori…si tine rar farurile masinii indreptate spre locul unde vrea ajunga :). omul e OAU si totusi atat de normal…asta e deja cliseu….dar asa e.

in rest…fara sa fac jurnalul calatoriei…am stat intr-un loc superb, langa Marsilia, am dormit, comandat in camera, savurat de pe fereastra pt ca ploua cu spume si stat mult in avion…

multumesc Citroen pt sansa…

multumesc Dumnezeu

dupa ultimele exemple pe care le-a inteles si cocosul de doar 4 luni din curtea bunicii mele de la ticvaniul mic, jud caras-severin, e evident ca nu mai are rost sa imi bat capul sa explic ceva aparut in presa cu poze si tzazte de la noi. dar pentru ca am mult timp (e inca vacanta la mine aici) si pentru ca nu imi bat capul ci tastatura, va las sa mai savurati un strop de prostie…

star-o revista pe care tot mai putini romani o cumpara si intelegem cu totii de ce, publica poza asta…

Read the rest of this entry »

o sa auzim impreuna cel putin zece speculatii sub umbrela “surselor apropiate”…ei bine am iesit des din tara, toata vara…am avut nevoie de liniste, de somn, de bine…n-a stiut nimeni unde. nici un coleg. nici o matusa. nici mama.

Dintr-o vacanta vii cu un bronz, niste obiecte inutile, o oboseala ceva mai dulce decat aia zilnica si cu niste amintiri senzationale, dac-ai fost norocos.  Desigur, multe momente minunate din vacanta le-ai ratat facand poze in nestire, mult mai nereusite decat acelea pe care le-ai fi putut cumpara de la colt, cu acelasi monument sau peisaj…. Pierzi sublimul cu reglaje, cautari de unghiuri si poze facute in nestire ca sa nu uiti… Si cu filmari tremurate, in care se aude mereu vocea ta, dand indicatii regizorale, printre dinti, familiei indisciplinate la cadru.

Vacanta mea a fost pe o raza de luna, cu niste contururi care contin mai multe detalii decat orice ar putea fi povestit sau “jucat” in fata obiectivului. N-am fost departe, ci exact acolo unde mi-am dorit sa fiu.

N-am avut bagaje, ci senzatii. N-am cumparat suveniruri, ci mi-am pus deoparte toti fiorii. N-am pierdut nopti, ci le-am trait. N-am vizitat, ci am privit cu nesat, am atins, m-am infruptat….

N-am fost singur, ci intreg.

…

multumesc pentru urari, pentru ganduri frumoase si mai ales, va multumesc ca nu m-ati injurat…nici de ziua mea…:)

…pe spital. o cladire cu 6 etaje din inima Sibiului.

Read the rest of this entry »

evident, cat sunt in concurs, nu citesc zirele cu tzatze. incerc sa stau deconectat. am prins una din zbor cand m-am intors. asta dupa un Bravo Dani, pe care l-am prins din zbor de la un tabloid care de cate ori are ocazia, imi da cte un picior in fund. nu stiu cu ce le-am gresit.

era un titlu. zicea “Dani a dat-o in bara”!

sa luam articolul cu randul. asta daca va mai faceati vreodata griji, ca jurnalismul e o meserie, pe alocuri o arta, ca hraneste un om cu carte, pe alocuri vertebrat (nu bag aici pe toata lumea!), ca presupune macar mutatul fundului de pe scaun si nu in ultimul rand….INFORMAREA.

“Dani a trecut toate obstacolele, dar a scos un timp slab. În ciuda efortului şi a concentrării, Oţil a fost printre cei mai slabi concurenţi”

ne uitam pe lista de timpi, sau macar pe lista de start din prima zi de concurs(startul s-a dat dupa timpii din prolog!), informatii publice, nimic secret, le putea obtine si mama vecinului meu de palier, o doamna grasa care nu are multe calitati, in afara de faptul ca miroase tot timpul a clatite:

aflam de aici ca am scos timpul 18. daca era sub 16, ma calificam in prolog, o cursa total diferita, menita doar sa stabileasca ordinea de start si sa adune public privitor. aici nimeni nu vrea sa strice ceva la motor, sau sa isi rupa un os. altfel, tot antrenamentul, toata cheltuiala, se duc pe apa sambetei.  deci 18 din 47 e cel mai slab? sau unul din cei mai slabi?!???!

“Nici ieri, Dani nu a avut mai mult succes. El a căzut în apă cu motocicleta în timpul unei probe”

se vede in orice poza sau material de pe youtube. nu am cazut in apa. a cazut motorul. eu am coborat usor, pe cize, dupa el. una peste alta, pt ca putini au incercat wallride-ul, am primit 20 min bonus. cazutul motorului in apa mi-a luat 8. cine a iesit prost?

si ca sa isi demonstreze prostia si sursele indoielnice:

La ieşirea din benzinărie a dat nas în nas cu Mihai Leu, cu care s-a salutat şi pe care l-a invitat, la toamnă, la emisiunea pe care o moderează la Antena 1

nu ieseam ci intram, ca abia am ajuns si nu l-am invitat eu ci m-a invitat el…si bineinteles nu la emisiune ci la raliul sibiului. i rest my case!

acum pe bune…am terminat in primii zece o cursa la care imi doream doar sa particip, sa o inchei pe roti…cu ce am gresit? cand am dat-o in bara?

am facut un traseu, care se suprapunea in proportie de 60% cu cel al celor mai buni piloti de pe planeta. zi de zi. 4 zile la rand. tu…jurnalistule…in cate zile din viata ta ai facut 60% din ce fac cei mai buni DE PE PLANETA?

alege domeniul.

1. pentru ca sunt facute intr-un loc deschis, unde ma mai vedeau cel putin o mie de oameni, deci nu aveam de ce sa ma ascund de inca doi/trei ochi de sticla
2. pentru ca eram la o petrecere, unde m-am distrat ca un om normal, am dansat cu toata lumea de la masa, fie ca ii stiam, fie ca nu. am facut poze, care probabil deja sunt pe hi5 cu cateva zeci de oameni, in principal fete si am schimbat zambete cu alte cateva zeci…
3. pentru ca stau de vorba cu fete frumoase, zilnic…sigur nu si dansam…desi as vrea uneori
4. pentru ca nu imi traiesc viata in functie de pozitionarea paparazzilor. prefer sa fie invers.
5. pentru ca mai sunt poze, cu mine, dansand si cu fete mai putin misterioase…pe care nu le scoate nimeni pt ca nu mai sta in picioare “idila de o noapte”
6.pentru ca daca maine imi schimb masina, stirea nu va fi ca mi-am schimbat-o…ci ca mi-a cumparat-o Mihaela…iar cu ea am plimbat deja jumatate din fundurile printeselor capitalei.

p.s. dupa petrecere, am plecat la o terasa, in fata la “Office”. aici am facut gratare si ne-am luat de toate paietatele si toti cocalarii care ieseau cu stomacul strans de alcool, pe la 5, 6…si se loveau de mirosul de mici si aripioare….o sa scriu odata despre dimineata asta…e unul din cele mai tari teste urbane. sa privesti detasat si scos din context fetele oamenilor care pleaca ultimii din club…sa te gandesti cum a decurs seara fiecaruia.
desigur…nu e o poveste de tabloid…si culmea…paparazzi au fost foarte “vigilenti”, dar nu au mai facut 50m sa faca poze si cu asta…

ei da!….in poza sunt cu Cyril Despres.

e printre cei mai tari pe doua roti din lume. a castigat de doua ori Dakarul, printre altele. ne-am intalnit la conferinta de presa. a fost impresionant. ce e mai impresionant, e ca de sambata mancam in acelasi loc, ne spalam motoarele cu acelasi furtun, calcam aceeasi poteca, puncatm in acelasi checkpoint si asta pentru ca participam, in clase diferite desigur, la Redbull Romaniacs. nu pot sa explic. mai bine traduc. e ca si cum Ronaldinho si Zidane suna la usa ta sa te cheme la un fotbal. Redbull Romaniacs e cel mai greu hard enduro de pe planeta Pamant. numai sa il inchei…e de povestit nepotilor. anul asta m-am inscris si eu cu echipa mea, Tiptil Team.

Read the rest of this entry »

eh, da…am fost candva tineri…si eu…si baciul razvan, care tocmai a implinit o varsta ieri. sigur, eu implinesc aceeasi varsta peste nu multe zile….dar, pentru ca el are o sotie, doi copii si nicio coperta Ciao :)…eu raman un pusti. avantaj el. cum am petrecut de ziua lui? in cel mai simpatic mod posibil, avand in vedere ca petrecerea era la 600km distanta. mi-am pus doua degete de coniac si m-am mutat pe balcon, la calculator. am cautat chestii cu noi pe youtube si desi nu imi place sa ma vad la tv…culmea…m-am hlizit toata seara…enjoi…daca nu le stiati…

Read the rest of this entry »

prima saptamana de vacanta e aproape gata. acum m-am intors de la Deva. a fost o super experienta. m-am simtit, pe bune ca in filmele in care o haita adopta un copil sau un pui de pe alta ramura a regnului. un grup de baieti cu sclipire in privire, enduristi, aparent cu vieti normale si foarte diferite intre ele…dar pe care daca ii asculti, te umpli de bine si din cand in cand exclami cate un OAU.

Read the rest of this entry »