abia am invatat sa strang lucruri pentru altii. m-a invatat Mihaela. tot ea m-a invatat ca unii dintre noi trebuie sa facem unele lucruri cu voce tare.
un sac cu haine vechi duce mama la usa bisericii. ea nu are de ce sa spuna mai departe ca a facut asta. ea o face ca OM. o vede Dumnezeu si e suficient. eu insa o pot face altfel. pentru ca gestul meu, chiar daca poate fi interpretat in fel si chip, aduce alte gesturi. mai e cineva care mai crede ca in lume caritatea nu are si substrat bazat pe minime interese?!?!? ma doare in cot! atata timp cat se strang bani si obiecte pentru niste oameni care altfel nu le-ar apuca traind…chiar ma doare in cot! si va mai spun unde ma doare, cand ii vad dandu-si cu parerea despre caritate pe cei care cred ca daca au dat o moneda schiopului de la semafor sunt filantropi pe viata.

caritatea facuta mai intelept iti aduce bucurii cand nici nu te astepti. de curand, mi s-a intamplat din nou. am primit un mail de la niste oameni pe care nu ii cunosteam si care nu imi datorau, nici cereau nimic. ei sunt dentaltv.ro

mi-au oferit un “unit”, adica un scaun stomatologic, complet echipat…sa il dau cui vreau. i-am pus in legatura cu cei de la hospice

in sfarsit, scaunul a ajuns unde trebuie. la copii care nu au vazut stomatolog de doi, trei…sau chiar mai multi ani.

nu e prima data. s-a mai intamplat cu neoland.ro, alaturi de care am facut o retea de calculatoare pt copiii din centru, cu cei de la citroen, care au dat o ambulanta si cu o serie de alte persoane care au vrut sa ramana anonime.

multumesc.

acum m-am intors de la premiera. tare. filmul e tare. si lasa urme. resiteanul nostru(florin serban) chiar a avut mana. si daca n-ar fi avut, nu as fi eu in masura sa zic asta, dupa ce oameni importanti din comitete importante au zis altceva.
premiera s-a balanganit insa pe un fir foarte subtire…si in balanganeala asta era gata gata sa atinga penibilul…

1. nu oricine a intrat la premiera. se presupune ca lumea era mai spalata, mai apretata si mai bine imbracata decat lumea obisnuita cu care ma intalnesc eu miercurea la cinemaul cu reducere. ba mai mult, dupa tinutele lor, lipsa parului si multiplele rame groase, ai zice ca sunt si mai cititi si mai plimbati prin muzee. o fi. trist e ca le suna telefoanele “ca draciiiii”…si daca nu ca dracii…sigur mai des decat cocalarilor cu care am eu norocul sa impart sala la multiplex.

2. am vazut pt prima data in viata mea o doamna cu un caine la film. il tinea pe genunchi. probabil cainele intelegea perfect ce se intampla pe ecran, pentru ca nici nu l-am auzit punand intrebari, nici pe duduie nu am prins-o explicand. e o doamna cunoscuta, ce apare la televizor…

3.o fatuca prost coafata si cu o rochie croita probabil special pt eveniment (oribila), a deschis premiera cu o foitza in mana de pe care citea cuvinte aranjate ciudat despre filmul pe care urma sa il vedem. era ca o compunere umflata cu pompa, numai ca sa vada profu ca ti-ai dat silinta. cascada de cuvinte a fost intrerupta de un domn din staf care a strigat atat de tare incat a acoperit-o si fara microfon. fata s-a facut mai mica decat era si l-a chemat pe ambasadorul germaniei.

4. ambasadorul germaniei a venit cu translatorul. amandoi imbracati pruna. translatorul arata ca un ambasador si ambasadorul aducea mai mult cu un translator. ambasadorul a inceput cu o gluma, dar sala a ras numai cand a inceput sa traduca translatorul. nu pt ca a inteles gluma ci pt ca tipul avea un defect evident de vorbire. parca nu se mai termina. dintr-una in alta…si noi doar voiam sa vedem un film…pana ne-am prins cu totii ca ne doream un translator pt a intelege ce spune translatorul ambasadorului…acestia au incheiat si si-au luat locuile in sala.

ps dupa film, au urcat pe scena toti cei implicati si s-au prezentat. jur ca am vazut ochi umezindu-se in sala, la prezentarea sincera, pe alocuri balbaita dar curata si plina de subintelesuri a detinutilor care au jucat in film.

Florin Serbane…jos palaria!

e un nene pe facebook care se da drept eu. si-a facut profil “otil dani” si a pus poza asta

e o poza luata de pe net…evident. ca si celelalte.
nu m-a deranjat prea tare, pana cand mi-ati scris foarte multi ca il ajutati sa castige o masina intr-un concurs online, bazat pe click-urile voastre.

am decis de azi, ca cel mai indicat sa imi fac o pagina personala si sa incerc sa adun “un pic” mai multi prieteni decat el, ca sa se faca diferenta.

cateva probleme tehnice:
1. desi am reportat “abuse”, facebook nu a facut nimic pana acum.
2. desi l-am rugat sa ma lase sa exista nu s-a intamplat nimic
3. deocamdata profilul meu real nu prea e intors ca rezultat la cautari si nici poza de profil nu se vede la toata lumea.

incercati asta
http://www.facebook.com/daniotil
sau cautati dani otil, cu poza de profil cu draperiile

sunt baieti care spun zilnic la radio sau la tv ca s-au saturat de personajele astea, umflate cu pompa de presa, din gama: “nikita, senzual, porno piticul”…
spun asta si imediat baga o stire cu personajul…sau chiar doua…sau chiar un colaj/montaj care face si o mica trecere in revista a “reusitelor” respectivului. deci cum facem?
recunosc ei ca aceste caricaturi sunt ridicate la rang de persoana publica SI cu ajutorul lor?
sau ne vor lua in continuare de fraieri pe toti…si se vor ascunde dupa atat de curatul “nu ii mai suport pe astia…”

daca aduni toate minutele de difuzare in care i-au bagat in seama (unii platind si bani pentru asta) te prinzi ca ei au dat mai multa atentie subiectelor cu scuipat decat chiar “jurnalistii” de la ziarele cu poze. deci cine ii promoveaza mai mult?

m-am saturat de astia care zic ca s-au saturat!!!

saptamana 1-8 martie e o saptamana sub semnul chestiunilor cu shnuruletz. adica daca e mar, in saptamana asta emar cu snur. daca e mop, tre sa fie mop cu snur. daca e de pus in piept, are snur, daca e de pus pe birou are snur…si pt ca striperii sunt tot un fel de cadou, dar nu stiu unde sa isi puna snurul…si l-au bagat in fund. barbatii in tanga sunt un fel de pisici barbierite. un barbat cu chiloti snur, e ca o camila cu o casca de motociclist pe cap. amandoua separat au treaba lor…dar ce dracu cauta impreuna?!?

am traversat in weekendul asta tara si am fost bombardat de reclame la radiourile locale cu striperi care faceau show-uri mai peste tot. in cluburi, cafenele ceainarii…si daca mai tineam radioul pornit poate aflam ca se intampla ceva si la biblioteca central-universitara. pentru ca musculosii nostri nu sunt, se pare, de ajuns…apelam si la serviciile unsurosilor din alte tari. striperi din austria si ungaria s-au incordat ceva toata saptamana prin sibiu, cluj si in general prin ardeal. asta m-a facut sa ma intreb cate ceva:

1. exista o tara care a dat superstiperi? cum a fost rusia la gimnastica sau patinaj…
2. unde se ascund striperii in afara acestei saptamani? ei sunt oare instalatorii sau geamgii de langa noi? oare baiatul de la shaorma e unul din ei?!?
3. sau sunt un fel de hrusca? (ca el vine de sarbatori, sta o saptamana si apoi dispare fara urma un an)

acu, despre “ce spun fetele”…ati observat probabil ca 99% din femeile ce ne inconjoara spun cu voce tare si raspicat ca lor nu le plac baietii cu muschi si abdomenele cu patratele. eu le cred! stiu si de ce nu exista striperi grasuti sau cu chelie. sunt convins ca e o capcana a femeilor destepte de pe intreaga planeta. ele au facut din barbatii cu muschi niste simboluri dupa care se prefac ca saliveaza. in acest fel barbatii prosti incearca sa traga de ei si de fiare, sa cheltuiasca milioane pe sala si proteine, sa isi numere caloriile si bataile inimii…cei destepti insa, nu cad in plasa. isi lasa burtica si chelie spre a fi identificati mai usor de fetele destepte. in acest fel fetele destepte se aleg intotdeauna cu barbatii superinteligenti, ca sa nu strice rasa si pedigriul. e logic?

ma gandeam sa folosesc alt nume cand comand mancare. din doua motive:
unu, pt ca m-am saturat sa aud sau simt o chitzaiala a dispecerei de orice fel ar fi ea, imediat dupa ce imi pronunta numele apasat.
doi, fiindca mi se pare funny sa folosesc identitatea altcuiva. adica imi place cand suna fata de la chinezesc pt confirmare si ma intreaba “domnul viorel catarama?” sau “ion tiriac?”…in plus…se mai leaga o conversatie doua, din gama…”dar dupa voce…” oricum, daca ma plictisesc, merg si mai departe…”ce, daca ma cheama ion tiriac nu pot sa stau la garsoniera?”
fac asta de ceva vreme…dar tocmai m-a lovit o idee in moalele capului meu moale: dar daca ma dau drept o persoana…si oamenii care imi pun mancarea in pachet nu o suporta?!? daca zic ca sunt bendeac sau badea sau gheorghe si imi scuipa aia in merinde? adica nu e corect, daca tot mananc cu scuipat sa mananc cu unul pe care il merit?

abia incepu februarie si vreau sa le amintesc unor ametiti care vor sa se (re)apuce de sala…ca e din nou timpul. asa e in februarie si in mai, cu rigurozitatea pasarilor care pleaca in tarile calde, intarziate cel mult doua saptamani de starea climei…multi baieti si cateva fete merg la sala. in februarie pentru ca isi calculeaza ca pana in iunie, cand dau tricourile jos, respectiv mai umbla la fustita, vor arata ca in reviste. in mai, pentru ca isi dau seama ca le expira abonamentul din februarie si au doar doua intrari pe el. ca sa nu piarda reducerea, dar si ca sa recupereze teren…baga prostii in ei, exagereaza cu dieta, prafurile, oboseala si evident se lasa prin 2 iulie, pt ca oricum a inceput sezonul de mare, vacanta si nu mai merita…eh….poate la anul. nu ma apuc acum sa vorbesc de conduita la sala si de felul cum reusesc unii sa o transforme in corvoada, chin…un fel de teme la chimie. asta e treaba lor. vreau sa vorbesc despre set-up-ul asta cliseu…felul in care “te organizezi” sa mergi la sala.

1. abonamentul la sala incepe lunea. daca ai ratat lunea asta, nu te apuca de joi. muschiul tau are un mic calendar si se poate prinde. asteapta lunea viitoare!
2. nu te poti abona fara un bun prieten. . daca se poate, alege din prieteni unul mai lenes si cu multe pe cap la birou. in felul asta veti petrece mai mult timp sincronizandu-va pt urmatorul antrenament, decat pt antrenamentul propriu-zis. e bine sa mergeti numai in doi la sala. cand nu mai ai nicio scuza sa nu mergi la sala…poti cauta la el.
3. cand vizitati sala, mergeti mai multi. faceti si un pic de caterinca, pasaiti o fata, cereti un id de mess…daca nu va scapa nimeni un disc pe picior…ati ales sala potrivita! nu mai cautati alta. e exact sala unde saptamanal, in timp ce voi va concentrati la a doua genuflexiune…va intra cate un grup de cocalari cu chef de caterinca…
4. daca esti fata, e bine sa te machiezi strident, sa iti uiti bustiera acasa si sa ne atentionezi cu sfarcurile care, nu-i asa…se bucura…caci sala…adusa la nivel de pasiune…produce endorfina…iar endorfina…are legatura cu placerea… daca esti o fiinta senzitiva, vei simti in fiecare moment adanc…cat de intens se gandeste un grup mare de barbati transpirati la tine. unii dintre ei, vor merge si mai departe…de cate ori vei lucra croitorii…se vor imagina ginecologul tau…
5. sa ai telefonul la tine. daca tot intarim muschi, sa intarim si ceva relatii. iar daca tot ne-am propus sa aratam brici pana la vara…da-i dracu pe prietenii mai grasi!

lista continua…poate o continuati voi…

asa l-au prezentat unii si m-a luat valu sa ii zic blog. e mai mult  o usa de frigider pe care mai lipesc din cand in cand un vis, o vorba un gand o poza. de multe ori ma opresc din scris si cantaresc de doua ori ce postez, pt ca hienele de pe monden aleg sa isi faca materiale intregi fara sa isi mute fundul coshuros de pe scaun, fara sa dea un telefon sau un search…doar din ce apare pe site…

asta e…imi asum.

dar hai sa va zic la ce m-am gandit in masina azi - ma enerva tot timpul tata cand ne shushuia de cate ori incepea timpul probabil la tv. adica nu intelegeam ce e atat de important de trebuie sa ma opresc eu din vorbit pana termina tanti jurca sau nenea ala rarait(pt cine isi aminteste telejurnalul).

asa ca am intrebat de cateva ori si tata mi-a raspuns de fiecare data “ca sa vedem ce facem maine”.

abia acum la aproape 30 de ani m-am prins ca vremea chiar ne dicteaza ce facem maine. o iau pe puncte. dar ca sa nu par inginer, nu le numerotez. fac doar paragrafe:

l-am refuzat pe bobo de 4 ori inr-o saptamana, desi omu m-a invitat sa mancam, sa mai schimbam doua vorbe si sa ii vad odrasla proaspat aparuta pe lume. suna groazanic, dar l-am refuzat numai pt ca mi-e urat sa ma invart in jurul blocului lui cate juma de ora numai ca sa gasesc un loc de parcare. de cand cu muntii de gheatza, amestecata cu zapada murdara, locurile de parcare s-au decimat in bucuresti. am ajuns sa astept cu farurile stinse sa iasa cate cineva din bloc….o sa creada ca-s frun neam de stalker… vedeti? vremea deja s-a bagat in viata mea socio-simpatica…

in decembrie, in deva, ne-am dat cu motoarele in echipament de primavara, pe un soare de iti scotea ochii  din orbite. n-am mai facut asta niciodata…dar daca vremea a vrut sa se implice…

in ianuarie m-am speriat de ce cade din cer si am fugit mai la cald…pe 15 rugam barmanul sa mai aduca gheata si sa porneasca aerul conditionat…

pe 23 ma uitam cu uimire cum scrie pe bordul masinii -28 C…pt prima data in viata si  scoteam un snowmobil din copca…pt ca unul din baieti a vrut sa faca ce a vazut pe youtube.

acum stau langa telefon si astept ca mama lui geore cosbuc un raspuns. am dat 18 sms-uri, sa organizez un fotbal. de obicei vin prea multi. azi suntem 4…

asa ca da…vremea e mai implicata in viata mea decat credeam…

sa aveti vreme cum vreti (cine vrea sa vada filme cu cine trebuie pe piept…urata…cine vrea sa scoata untul din copii pe partie…frumoasa)

nu dau mesaje de sarbatori, decat la cei foarte apropiati. nu scriu cu “fieca” si nu trimit sms-uri sau mailuri la mai mult de un destinatar. mi se pare blasfemie. de anul asta am o familie noua…cea de pe blog…sunteti cateva mii si de 4 luni nu am mai primit nicio injuratura…asta inseamna nu numai ca suntem o familie…dar ca ne si ntelegem.

asa ca daca tot suntem familie….tuturor…va doresc sa intrati bine in noul an, si sa va bucurati de ce gasiti pe langa brad…chiar daca sunt doar oameni…

Absolut fiecare comentariu care vine aici e citit. Si daca se intampla

uneori, foarte rar, ce-I drept, sa sterg vreun comentariu e doar pentru ca

l-a scris cineva cu prea multa ura sau cu prea putina gramatica. Cred ca

sunt destule spatiile in lumea asta inraita in care se poate injura sau

vorbi pe langa subiect, nu e cazul si aici. Declar acest blog un fel de

“spatiu verde” - puteti sa intrati, sa va relaxati, sa priviti,  sa va

incarcati,  dar sa nu poluati cu nimic. Criticile sau parerile contra exista

si sunt mereu ridicate pe blog, dupa cum puteti constata si singuri.

E absolut imposibil sa raspund eu sau Mihaela la fiecare in parte. E ca si

cum ar trebui sa primiti dintr-o data 2-3 sute de oameni in casa, la masa.

Ori, daca scaunele nu sunt neaparat necesare, mancarea si bautura sigur

n-ajung pentru toti.

Habar n-aveti de cate ori mi-ati facut ziua (si uneori, noaptea..) frumoasa.

Va multumesc. Si Mihaela, caci absolut tot ce ii este adresat ajunge si la

ea.

Sa mergem mai departe…