hospice. scaun stomatologic. multumesc dentaltv.ro

abia am invatat sa strang lucruri pentru altii. m-a invatat Mihaela. tot ea m-a invatat ca unii dintre noi trebuie sa facem unele lucruri cu voce tare.
un sac cu haine vechi duce mama la usa bisericii. ea nu are de ce sa spuna mai departe ca a facut asta. ea o face ca OM. o vede Dumnezeu si e suficient. eu insa o pot face altfel. pentru ca gestul meu, chiar daca poate fi interpretat in fel si chip, aduce alte gesturi. mai e cineva care mai crede ca in lume caritatea nu are si substrat bazat pe minime interese?!?!? ma doare in cot! atata timp cat se strang bani si obiecte pentru niste oameni care altfel nu le-ar apuca traind…chiar ma doare in cot! si va mai spun unde ma doare, cand ii vad dandu-si cu parerea despre caritate pe cei care cred ca daca au dat o moneda schiopului de la semafor sunt filantropi pe viata.

caritatea facuta mai intelept iti aduce bucurii cand nici nu te astepti. de curand, mi s-a intamplat din nou. am primit un mail de la niste oameni pe care nu ii cunosteam si care nu imi datorau, nici cereau nimic. ei sunt dentaltv.ro

mi-au oferit un “unit”, adica un scaun stomatologic, complet echipat…sa il dau cui vreau. i-am pus in legatura cu cei de la hospice

in sfarsit, scaunul a ajuns unde trebuie. la copii care nu au vazut stomatolog de doi, trei…sau chiar mai multi ani.

nu e prima data. s-a mai intamplat cu neoland.ro, alaturi de care am facut o retea de calculatoare pt copiii din centru, cu cei de la citroen, care au dat o ambulanta si cu o serie de alte persoane care au vrut sa ramana anonime.

multumesc.

multumesc

impreuna cu oamenii din antene si trust am pus umarul la o campanie. detaliile s-au vazut la tv. nu dezvolt aici. trebuie sa respectam insa o regula de aur a actiunilor de caritate: transparenta deznodamantului.

Campania a fost un succes, intrucat s-au strans in total 657.000 euro, iar suma necesara pentru cei 6 copilasi prezenti in campanie a fost de 340.000 euro.
Cu diferenta de bani, alti copii din baza de date a Fundatiei Mereu Aproape vor fi vindecati si vor trai.
Iar asta e tot ce conteaza!

sunt convins, mai ales dupa mailurile primite, ca multi dintre voi au pus bani la aceasta gramajoara.
va multumesc. sa va ajute Dumnezeu.

877

Mai multi colegi din Antena facem un tur de forta sa adunam bani pentru 

niste copiii foarte bolnavi. Fundatia “Mereu Aproape” le-a gasit, le-a

filmat, le-a verificat, le-a cautat solutii, iar noi incercam sa le gasim

bani. Sunt tragedii reale, sunt suferinte greu de povestit, sunt niste

noduri in gat care-ti taie orice barbatie si orice putere de a te mai gandi

la tine… Au diagnostice cumplite – leucemie, ciroza, beta-talasemie

majora, handicapuri majore…. Si dureri cumplite…Si parinti care nu mai

au lacrimi… Si nu mai vad solutii, pentru ca operatiile , tratamentele ,

transplanturile costa zeci si chiar sute de mii de euro.

Avem nevoie de mana ta de ajutor – trimite un sms, din orice retea, la 877.

O sa te coste 2 euro fiecare sms. Nu trebuie decat sa-I dai SEND, fara text.

Dupa asta, poti zambi cu speranta ca un copil s-ar putea sa mai traiasca

totusi. Si asta si datorita tie. E genul de actiune la care daca stai pe

ganduri, cineva pierde  o sansa. Acum. 877. In loc de tigari pentru tine.

Sau in loc de o bere. Sau in loc de orice lucru inutil pe care ti-l doresti

tu acum foarte tare. Si daca mai ai prieteni, zambeste-le si lor, dupa ce-I

inveti ce sa faca.

Marele privilegiu al meseriei mele -  pot sa cer in gura mare ajutor pentru

copii grav bolnavi, pot sa cert autoritati si pot sa ma bucur ca oameni ca

tine ar face exact acelasi lucru, daca ar fi in locul meu. Citeste si

“avalansa de fiori” ca sa vezi ce parte frumoasa si cu adevarat consistenta

are meseria mea. Restul e….abur.

877.

avalansa de fiori…

azi am prezentat la tv cazul unui pusti, care traieste momente oribile, cu un picior nedezvoltat, din cauza unui nemernic care s-a urcat cu masina pe trotuar si l-a schilodit. e doar unul din cazurile preluate de cativa prezentatori din antena pt rezolvare. noi am luat cazul portocaliu. culmea, pe copil il cheama Voiculescu. nicio legatura. Razvan a prezentat in cateva cuvinte povestea copilului si jur ca simteam nodul din gat, al unui tatic cu doi copii acasa. cazul e atat de infiorator, ca nu iti vine nici sa te pui in locul parintilor…lasi asta intr-o zona tabu, de neatins a creierului. copilul mai are nevoie de 15000 de euro sa plece la ultima operatie, undeva afara. teoretic am deschis niste numere de sms, un sms valorand 2 euro…si ca la orice campanie niste conturi.  speranta noastra era ca pana la Paste sa adunam banii, si daca nu…sa mai dam telefoane sa strangem “prin viu grai”. peste 5 ore, un domn, creier limpede intr-o agentie de publicitate, ne-a cautat, ne-a intrebat cat am strans si ne-a zis ca pune el restul. fara nume. fara firme. fara adrese. trecuseram un pic peste 5.000…telefonul omului m-a zapacit. aveam treba cu motorul prin oras. nu pot explica ce s-a intamplat in urmatoarea ora in casca…

multumesc.

va prezint un prieten…

chiar daca nu ne vedem prea des tot prieten se cheama ca e. in primul rand pt calitati si suflet.
Se nu meste Alexandru Filip.

alexfilip
http://www.alexandrufilip.ro

o sa o iau pe puncte pt ca nici el nu e genul “poet”. e omul faptelor.

1. e singurul pilot si sportiv din Romania care dedica timp si spatiu in tot sezonul de raliu 2009 unor campanii umanitare. dupa cum stiti probabil, criza a golit o gramada de spatii publicitare…omul asta s-a prins ca le poate folosi si altfel, chiar daca nu aduc bani.
2. completeaza o lista foarte scurta a oamenilor care ne-au ajutat sa implinim vise(poate ultimele) pentru copiii de la Hospice Casa Sperantei. Alaturi de Berti (Top Gear), Laura(Citroen), au implinit visul unor copii de a vedea(macar o data in viata) o cursa adevarata de raliu. Multumesc prieteni!
3. e primul pilot care a avut curajul sa se alature campaniei antifumat, convingandu-si mai intai iubita
4. ….asta n-ar trebui sa spun aici…dar mi-a implinit si mie un vis….ne-am cunoscut la un rally show…unde m-a lasat sa ii conduc masinuta. a fost tare.

caritate pe muteste

Caritate pe muteste poate sa faca mama la Resita. Ea risca cel mult sa fie acuzata ca vrea sa devina presedinte de bloc. Eu o fac cum stiu eu si cum am invatat. DA…mai ales de la Mihaela. Pentru mine e mai mult decat un super om. E un Inger. Nu pentru ca ma uit eu la ea asa. Ci pentru ca vad cum se uita la ea copii, parinti, doctori, presedinti de fundatii, ambasadori. Pentru ca am vazut cum a mobilizat oameni in cazul oribil al fetitei Lianei si a lui Mita. Pentru ca stiu ca in Romania exista sute de copii care spun azi buna dimineata numai pentru ca exista Mihaela. Pentru ca stiu ca intr-un singur an a strans in campanii umanitare pe care le-a coordonat, inventat, sau promovat 7 milionae de EURO. Din banii astia nu si-a luat nici posete, nici sandale, nici cazari in tari calde.

Impreuna am decis sa dam la schimb primele poze in tara. Am propus public, un targ. Ca sa nu se mai ascunda diversi baieti cu obiectivele lor impresionante in parcarea blocului meu, ca sa nu se mai consume litri de benzina in urmariri fara rezultat, ca sa nu risipim aiurea resurse, am chemat toata presa interesata de subiect (credeti-ma, coada era lunga si pe mail si pe sms) la Hospice Casa Sperantei in Brasov. Un loc deosebit, unde niste supraoameni se ocupa de niste cazuri greu de explicat pe un blog, despre care nu s-a scris vreodata un rand. Cati “presari” credeti ca au venit? oficial doar unu.

si-a facut treaba, intr-adevar, impresionat vizibil de povestea de acolo. Pot sa jur ca uneori cand ii e mai greu se gandeste la copiii aia. Ei bine, i-a luat exact o luna sa transforme si acest subiect intr-unul de tabloid. Ne-au acuzat ca nu ajungem de Craciun la copii, iar in timp ce ziarul cu titlul mizerabil se vindea la semafor, Dana, o prietena cunoscuta a Mihaelei, impreuna cu Mihaela umpleau o masina cu cadouri. Mai mult decat atat, am primit bani si in parcarea blocului de la oameni care au vazut cazul. E greu sa ai o lista de cumparaturi “MUST” in buzunar, facuta chiar de directoarea Hospice cu tot ce le trebuie copiilor ca sa nu le trimiti obiecte inutile si cu lista in buzunar sa citesti o porcarie la taraba.

Ma intreb cand au facut ultimul bine neobligat oamenii care scriu despre oameni care ajuta. Ma intreb daca isi mai amintesc ce mizerie au facut peste ani, cand o ruda apropiata afla ca are cancer. Ma intreb ce se intreaba ei cand li se intampla ceva groaznic, neprovocat si inexplicabil, imediat dupa ce au facut din niste copii bolnavi de cancer un subiect de tabloid. Probabil se intreaba “de ce eu?”

compromis sau caritate

Da! In niste ani de tv, vreo 10 de radio si suma lor petrecuta pe scena, la evenimente, donatii, licitatii…am auzit de multe ori textul “io dau, dar unde se scrie?”. Ok. Pot fi de acord si cu asta. E un mecanism pe care l-a faurit societatea moderna. Nu romanii, nu Romania. Daca la finalul evenimentului tragi linie, aduni o suta de mii si ii trimiti la copii, putin te mai intereseaza sueta de la ceaiul dansant de dupa. Inghit in sec. Merg mai departe si sper ca data viitoare sa strang mai mult. E o arta sa strangi bani. Am vazut megabaluri cu meniuri exagerate si lux opulent, la care nici nu s-a anuntat suma stransa la final, desi in sala erau numai burghezi. Am vazut intalniri prietenesti, cu oameni fericiti ca ajuta, nu plansi si cu steagul coborat dintr-o falsa “solidaritate” care ii tinea exact pana in masina cu sofer, unde s-au strans sume care au dat peste cap toate sperantele organizatorilor. Ultima data am vandut un desen facut cu tempera pe un a3 cu 800 de milioane. Omul nu a vrut sa fie mentionat. Nu, nu sunt armasar pur sange al caritatii…trag si eu la o caruta. In fata mea trag cai mai frumosi, mai vizibili, mai coerenti, mai experimentati si mai credibili. Hai sa nu-i scuipam!