compromis sau caritate

Da! In niste ani de tv, vreo 10 de radio si suma lor petrecuta pe scena, la evenimente, donatii, licitatii…am auzit de multe ori textul “io dau, dar unde se scrie?”. Ok. Pot fi de acord si cu asta. E un mecanism pe care l-a faurit societatea moderna. Nu romanii, nu Romania. Daca la finalul evenimentului tragi linie, aduni o suta de mii si ii trimiti la copii, putin te mai intereseaza sueta de la ceaiul dansant de dupa. Inghit in sec. Merg mai departe si sper ca data viitoare sa strang mai mult. E o arta sa strangi bani. Am vazut megabaluri cu meniuri exagerate si lux opulent, la care nici nu s-a anuntat suma stransa la final, desi in sala erau numai burghezi. Am vazut intalniri prietenesti, cu oameni fericiti ca ajuta, nu plansi si cu steagul coborat dintr-o falsa “solidaritate” care ii tinea exact pana in masina cu sofer, unde s-au strans sume care au dat peste cap toate sperantele organizatorilor. Ultima data am vandut un desen facut cu tempera pe un a3 cu 800 de milioane. Omul nu a vrut sa fie mentionat. Nu, nu sunt armasar pur sange al caritatii…trag si eu la o caruta. In fata mea trag cai mai frumosi, mai vizibili, mai coerenti, mai experimentati si mai credibili. Hai sa nu-i scuipam!