…Mihaela m-a luat de mana pe timp de pace. Recunosc. Ea a facut primii 50 de pasi. Sunt un baiat din Resita, mutat cu doua plase si un Razvan la Bucuresti. Fac emisiuni dimineata, am o viata stricta, ma culc, mananc si ma scol la ore fixe. Nu pot lipsi de la munca si stau intr-o garsoniera. N-as fi avut vreodata curajul sa ridic capul in fata celei careia I se spunea “diva”.
L-am ridicat pentru ca mi l-a ridicat ea, cu degetul aratator impingand usor in barbia mea.
Am vazut o femeie frumoasa, cu gesturi identice cu ale mele, cu o fizionomie asemanatoare cu a mea, cu un creier imens si cu un suflet si mai mare. Sufletul era de fapt un burete. Absorbea toata atentia pe care i-o dadeam si ma invata ce sa ii dau.
Eu nu am furat femeia nimanui. Nu am dormit pe pres si nu am trimis flori cu biletel. Nu am haituit, nu am cautat pe net CV-ul Mihaelei ca sa stiu “cum sa o seduc”. Nu a fost un joc. Nu e un joc. Nu tinem scor. N-am interese. Sunt un om corect si in primul rand barbat. O femeie care te iubeste si te priveste asa nu are la o alta adresa o alta relatie bazata pe iubire si strans in brate.
